16:21 Şi dorea mult să se sature cu fărâmiturile, care cădeau de la masa bogatului; până şi câinii veneau şi-i lingeau bubele.
Dorea mult să se sature. [,,Dorind să fie hrănit”, KJV]. Acesta era motivul pentru care el era la poartă. El era în lipsă grozavă şi bogatul putea să-i împlinească lipsa aceea. Nu există nimic în istorisire care să sugereze că Lazăr cârtea sau se plângea împotriva lui Dumnezeu din cauza sărăciei şi suferinţei sale. Se pare că, asemenea lui Iov, el suporta cu răbdare şi tărie.
Fărâmiturile care cădeau. Dovezi textuale favorizează (cf. p. 146) exprimarea ,,[cele] care cădeau”; adică, resturile de la masă (vezi la Marcu 7,28). Se pare că bogatul nu şi-a întins mâna niciodată ca să înlesnească lui Lazăr cele trebuincioase pentru hrană.
Îi lingea bubele. Nu este cu totul clar dacă aceasta îi uşura mizeria sau i-o sporea, deşi cea din urmă pare mai probabilă. Dacă lucrurile stau aşa, aceasta era culmea mizeriei pentru bietul suferind. Se pare că el nu era în stare să împiedice pe aceşti gunoieri pe jumătate sălbatici (vezi la Matei 7,6; 15,26) să-i lingă bubele.