16:20 La uşa lui, zăcea un sărac, numit Lazăr, plin de bube.
Sărac. [,,Cerşetor”, KJV]. Gr. ptochos, de la ptasso, ,,a se apleca”, ,,a se intimida”, ,,a merge smerit sau gârbovit ca un cerşetor”. Uneori ptochos înseamnă pur şi simplu ,,sărac” sau folosit ca substantiv, ,,om sărac” (vezi la Matei 5,3).
La uşa lui era pus. Bogatul avusese o ocazie continuă de a alina nevoile lui Lazăr, dar n-a făcut aşa ceva. De fapt, n-a maltratat pe suferind, care, fără îndoială, trăgea el concluzia, trebuia să sufere sub pedeapsa lui Dumnezeu. Atitudinea lui era asemănătoare cu aceea exprimată de Cain când a zis: ,,Sunt eu păzitorul fratelui meu?” (Geneza 4,9). Legăturile lui Lazăr nu cuprindeau comiterea de fapte rele, ci mai degrabă omiterea de fapte de îndurare. El a luat o atitudine negativă faţă de răspunderile lui în viaţă şi nu una pozitivă. El nu ştia nimic despre adevăratul înţeles al celei de a ,,doua” mare poruncă a Legii, care cere iubire faţă de semeni (vezi la Matei 5,43; 22,39; 25,35-44). Ca şi naţiunea iudaică, acest om bogat nu făcea nici un bine pozitiv şi din cauza aceasta era vinovat că face un rău pozitiv. Toate avantajele pe care i le acordase cerul erau însuşite pentru propria lui plăcere şi mulţumire de sine (vezi COL 291).
Lazăr. Gr. Lazaros, un nume derivat din numele comun ebraic ,,El’azar” (vezi la Exod 6,23), care înseamnă ,,Dumnezeu a ajutat”. Trebuie observat că numele este foarte potrivit stării spirituale a omului din parabolă care îl poartă. Aceasta este singura ocazie relatată în care Isus a dat uneia din personajele dintr-o parabolă un nume, o procedură necesară în cazul acesta din cauza dialogului parabolei (vezi Luca 16,23.31). Deşi numai la câteva săptămâni mai târziu Isus l-a înviat pe Lazăr din Betania din morţi (vezi Ioan 11,1-46), nu există nici o legătură între omul din parabolă şi acela care a devenit obiectul cele mai mari minuni a lui Isus.
Plin de bube. Sau ,,ulcerat”. Faptul că Lazăr era ,,pus” la poartă arată că era invalid, neînstare să umble singur.