16:16 Legea şi prorocii au ţinut până la Ioan; de atunci încoace, Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu se propovăduieşte: şi fiecare, ca să intre în ea, dă năvală.
Legea şi proorocii. Adică, scrierile canonice ale VT (vezi Matei 5,17; 7,12; 22,40; Luca 24,27.44; Fapte 13,15; 28,23; vezi la Luca 24,44).
Până la Ioan. Adică, Ioan Botezătorul. ,,Până la” predicarea ,,Împărăţiei lui Dumnezeu” de câtre Ioan, scrierile sacre ale VT constituiau călăuza principală spre mântuire a omului (vezi Romani 3,1.2). Cuvântul ,,până la” (Gr. mechri) nu implică în nici un caz – aşa cum unii traducători superficiali ai Scripturii ar vrea ca noi să credem – că ,,Legea şi proorocii”, Scripturile VT şi-au pierdut în vreun fel valoarea sau forţa când Ioan a început să predice. Ceea ce vrea să spună Isus aici înseamnă că, până la lucrarea lui Ioan, ,,Legea şi proorocii” erau tot ce aveau oamenii. Evanghelia a venit nu pentru a înlocui sau pentru a anula ceea ce scriseseră Moise şi proorocii, ci pentru a completa, a reîntări, a confirma aceste scrieri (vezi la Matei 5,17-19). Evanghelia nu stă în locul VT, ci este un adaos la el. Acesta este clar sensul în care mechri (tradus şi ,,la”) este folosit în pasajele din Scripturi ca Matei 28,15 şi Romani 5,14.
În tot NT nu e nici un caz în care VT să fie depreciat în vreun fel oarecare. Dimpotrivă, credincioşii NT au găsit tocmai în Scripturile VT cea mai puternică confirmare a credinţei lor; de fapt, VT era singura Biblie pe care o poseda biserica primei generaţii NT (vezi la Ioan 5,39). Ei nu îl dispreţuiau, aşa cum fac astăzi unii din cei care se numesc creştini, ci îl onorau şi îl îndrăgeau. De fapt, tocmai cu ocazia aceasta Isus a scos în evidenţă scrierile VT ca îndestulătoare pentru a călăuzi pe oameni spre cer (vezi Luca 16,29-31). Aceia care învaţă că Scripturile VT sunt fără valoare sau autoritate pentru creştin, învaţă contrar învăţăturii lui Hristos. Pavel afirma că învăţăturile sale nu se îndepărtau ,,cu nimic de la ceea ce au spus proorocii şi Moise că are să se întâmple” (Fapte 26,22). În învăţătura lui, Pavel se referea stăruitor la ,,Legea lui Moise” şi la ,,Prooroci” (vezi Fapte 28,23).
În Predica de pe Munte Isus a lămurit că învăţăturile Sale nu au înlăturat în nici un fel pe cele ale VT. El declara emfatic că n-a venit să scoată din Scripturile VT nici cea mai mică ,,iotă” sau ,,frântură de slovă” (vezi la Matei 5,18). Când a declarat ,,dar Eu vă spun” (vezi la v. 22), contrastul pe care l-a făcut între învăţăturile VT şi învăţăturile Sale nu era intenţionat să diminueze valoarea sau importanţa celor dintâi, ci să le elibereze de concepţiile înguste ale iudeilor din vremea Sa, să le amplifice şi să le întărească.
De atunci încoace. De la proclamarea împărăţiei lui Dumnezeu de către Ioan Botezătorul, mai multă lumină strălucise pe cărarea mântuirii, iar Fariseii nu aveau nici un fel de scuză pentru a fi ,,lacomi” (vezi la v. 14). Fusese destulă lumină pentru ei în VT (vezi v. 29-31), dar ei respinseseră lumina aceea (vezi Ioan5,45-47); acum ei au luat aceeaşi atitudine faţă de lumina sporită care se revărsa prin viaţa şi învăţăturile lui Isus (vezi Ioan 1,4; 14,6).
Fiecare. Probabil Isus Se referă aici la vastele mulţimi care Îl urmau oriunde Se ducea în Perea (vezi la cap. 12,1; 14,25; 15,1). Era un interes grozav de mare, deşi uneori rău condus, faţă de El personal şi faţă de învăţăturile şi minunile Lui.
Dând năvală. [,,Presează”, KJV]. Gr. biazo, ,, a folosi forţa” sau ,,a aplica forţa”. Vezi la Matei 11,12.13 pentru o discuţie a înţelesului lui Luca 16,16.