16:14 Fariseii, care erau iubitori de bani, ascultau şi ei toate lucrurile acestea, şi îşi băteau joc de El.
Fariseii. Vezi p. 51, 52.
Iubitori de bani. [,,Lacomi”, KJV]. Gr. philarguroi, literal, ,,iubitori de bani”. Cuvântul apare în NT numai aici şi în 2 Timotei 3,2. Unii comentatori critici au sugerat că Saducheii şi nu Fariseii sunt descrişi aici, aşa cum este în Luca, pe temeiul faptului că cei dintâi constituiau clasa cea mai bogată a societăţii iudaice. Dar Isus nu discută posedarea de bogăţii în şi pentru ele însele. Nu posedarea de avere împiedică pe cineva să intre în cer, ci mai degrabă iubirea lui excesivă de avere şi reaua ei folosire. Nimic nu împiedică pe un om relativ ,,sărac” să fie lacom [ ,,iubitor de bani”]. În altă parte Isus acuză lămurit pe Farisei că sunt lacomi (vezi la Matei 23,14). Potrivit cu filozofia vieţii pe care o îndrăgeau Fariseii, averea constituia un semn sau o dovadă a binecuvântării divine. Prin comparaţie, Isus nu avea nici un fel de posesiuni (vezi la Matei 8,20), dar nici nu dorea vreuna (vezi la Matei 6,24-34). În privinţa aceasta, ca şi în altele, principiile Sale şi acelea ale Fariseilor erau cu totul ireconciliabile.
Ascultau şi ei toate acestea. Ceea ce urmează (v. 14-31) este cu totul evident o continuare a relatării aceleiaşi ocazii ca aceea prezentată de v. 1-13.
Îşi băteau joc de El. Sau ,,Îl luau în râs”. Fără îndoială, Fariseii îşi dădeau seama că Isus îndreptase observaţiile Sale contra lor (vezi v. 9-13; vezi la v. 9). Se pare că secţiunea prezentă din naraţiune, începând cu cap. 15,1, este relatarea învăţăturii lui Isus dată cu o singură ocazie (vezi la cap. 15,1; 16,1.14). Dacă lucrurile stau aşa, Fariseii fuseseră de faţă de la început (vezi cap. 15,2) şi parabolele cu oaia pierdută, drahma pierdută şi fiul pierdut fuseseră toate adresate lor de către Isus pentru a justifica interesul Său faţă de ,,vameşi şi păcătoşi” (vezi cap. 15,1-3).