15:4 Care om dintre voi, dacă are o sută de oi, şi pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci şi nouă pe islaz, şi se duce după cea pierdută, până când o găseşte?
o găseşte?
Care dintre voi? În munţii Pereii creşterea oilor ere o ocupaţie obişnuită şi cu ocazia aceasta fără îndoială mulţi din audienţă îşi aduceau aminte de timpurile când ei se duseseră să caute oaia pierdută. Cele mai multe din parabolele pe care le-a spus Isus erau întemeiate pe experienţa sau cunoştinţa personală a ascultătorilor Săi (vezi p. 204).
O sută de oi. Pe vremea lui Isus aceasta ar fi fost considerată o turmă mare.
Şi pierde pe una din ele. [,,Dacă pierde una din ele”, KJV]. Pierderea uneia ar fi putut însemna un lucru mic, dar pentru stăpânul turmei pierderea uneia a însemnat o mare îngrijorare (cf. Ioan 10,11). Păstorul oriental cunoştea de obicei fiecare oaie personal şi se îngrijea de ea nu numai ca fiind una din turmă, ci de dragul ei însăşi. Nu numai atât, dar pierderea unei singure oi ar fi produs
o diferenţă considerabilă în venitul lui. În parabolă faptul că o oaie s-a pierdut se datora evident propriei ei nepriceperi şi lipsei de înţelepciune şi odată pierdută, ea părea cu totul neajutorată să-şi găsească calea de întoarcere înapoi. Ea îşi dădea seama că este pierdută, dar nu se pricepea ce să facă în privinţa aceasta. Acea singură oaie pierdută reprezintă atât păcătosul individual, cât şi unica lume care a fost pierdută (COL 190). Parabola aceasta învaţă că Isus ar fi murit dacă ar fi fost şi numai un singur păcătos (vezi la Ioan 3,16), aşa cum de fapt a şi murit pentru unica lume care păcătuise (vezi la Luca 15,7).
Izlaz. [,,Pustie”, KJV; ,,În bărăgan”, G. Gal.]. Gr. eremos, ,,deşert” sau ,,pustie” după cum ca adjectiv eremos înseamnă , ,,pustiu”, ,,solitar” sau ,,singuratic”. Accentul cuvântului este pe o regiune nelocuită (vezi la cap. 1,80), deci păşunile, dealurile, văile din munţi şi viroagele obişnuite ale Pereii. ,,Pustietatea” aceasta nu era probabil un loc de o deosebită primejdie şi lăsând pe cele 99 de oi, nu se deduce aici că ar fi fost vreo neglijenţă sau nepăsare. În parabolă, aşa cum este redată de Matei, păstorul a lăsat oile, literal, ,,în munţi” (vezi la cap. 18,12).
Se duce după cea pierdută. Potrivit cu parabola, dacă păstorul nu se ducea după oaie ea rămânea probabil pierdută. Păstorul trebuia să ia iniţiativa dacă ea urma să fie readusă la turmă şi la staul. Eficacitatea mântuirii nu stă în faptul că noi am căutat pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne caută pe noi. Lăsaţi singuri, noi L-am putea căutat toată veşnicia fără a-L găsi. Orice concepţie care priveşte creştinismul numai ca o încercare din partea omului de a-L găsi pe Dumnezeu, pierde cu totul din vedere faptul că Dumnezeu este Cel care îl caută pe om (vezi la Ioan 3,16; cf. Matei 1,21; 2 Cronici 16,9).