15:31 Fiule, i-a zis tatăl, tu întotdeauna eşti cu mine, şi tot ce am eu este al tău.
Fiule. Gr. teknon, ,,copil” sau ,,fiu”. Aici tatăl nu foloseşte cuvântul obişnuit pentru ,,fiu”, huios, ci se adresează fratelui mai mare cu termenul mai afectiv, teknon. Este ca şi cum ar fi spus ,,scumpul meu băiat”.
Tu totdeauna eşti cu mine. Fiul mai tânăr nu fusese ,,totdeauna” cu el şi aici este deosebirea pentru celebrarea neîntârziată. Comparaţi bucuria păstorului pentru oaia pierdută în comparaţie cu ceea ce simte pentru cele care nu se rătăciseră de la staul (vezi la v. 4, 7). Totuşi, tatăl stăruie să arate iubirea lui egală pentru fiul mai mare, chiar dacă nu fuseseră ocazii pentru a o arăta cu ajutorul unei celebrări.
Tot ce am eu este al tău. La data când tatăl ,,împărţise” ,,averea” sa şi atribuise fiului mai tânăr partea lui, transmisese, de asemenea, fiului mai mare partea îndoită care-i revenea prin dreptul de întâi născut (vezi la v. 12). Susţinerea că tatăl fusese zgârcit (v. 29) este falsă. Proprietatea era acum a fiului mai mare şi el ar fi putut să se ,,veselească” cu prietenii săi dacă ar fi ales să facă aşa. Prin aceasta tatăl îl mai asigură că drepturile lui nu vor fi nicidecum lezate de reîntoarcerea fratelui său. Dacă aceasta este ceea ce îl îngrijorase, poate să lase deoparte temerile lui şi să ia parte la sărbătoare. Unul câte unul tatăl dovedeşte că toate argumentele prezentate de fiul mai mare sunt neîntemeiate şi-l invită să ia parte la urarea de bun venit pentru fratele său (vezi cele de la v. 28).