15:29 Dar el, drept răspuns, a zis tatălui său: Iată, eu îţi slujesc ca un rob de atâţia ani, şi niciodată nu ţi-am călcat porunca; şi mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă înveselesc cu prietenii mei;
Îţi slujesc. Partea rea era că fratele mai mare lucra ca un serv şi nu ca un fiu. El pretindea proprietatea tatălui său, pentru că o câştigase şi era mâniat (v. 28) pe tatăl său pentru că nu recunoştea drepturile lui ca fiul cel mai mare.
Nu ţi-am călcat porunca. El ţinea cu rigurozitate toate cerinţele exterioare care reveneau unor fii ascultători, dar nu avea nici o cunoştinţă de adevăratul spirit al ascultării. Serviciul lui nu era nimic mai mult decât conformarea servilă la formele pietăţii filiale.
Niciodată nu mi-ai dat măcar un ied. Textul grec accentuează pe ,,mi” ca şi cum ar fi zis: ,,Niciodată nu mi-ai dat un ied mie”. Fie că fratele mai mare îşi dădea seama sau nu, el era gelos de atenţia dată fratelui său şi probabil simţea că toată această atenţie ar fi fost altminteri a lui. El se plângea că nu fusese răsplătit nici măcar cu un ,,ied”, ca să nu mai vorbim de un ,,viţel îngrăşat”. Fără îndoială, în inima lui pândea şi teama că reintegrarea în drepturi a fratelui său mai tânăr ar fi putut să mai însemne că tatăl ar acorda o parte din avere – care era acum legal proprietatea fiului mai mare (vezi la v. 12) – fratelui său desfrânat. Poate că fratele mai mare vrea să spună aici că până şi viţelul îngrăşat era legal al lui şi că tatăl său nu avea nici un drept să-l folosească pe acela şi nici o altă parte a proprietăţii fără consimţământul său personal.
Să mă veselesc cu prietenii mei. Aici el pare că vrea să spună în plus că partea lui în viaţă fusese tristă şi că îl invidia mai mult sau mai puţin pe fratele său pentru timpul de destrăbălare de care se bucurase. El nu fusese ,,vesel” în servirea tatălui său; de fapt, se pare că nu-i plăcea tovărăşia tatălui său, ci o prefera pe aceea a ,,prietenilor” săi.