Electronic Books / Adventist / Romanian / Comentarii Biblice / Web / Luca

Luca 15:25


15:25 Fiul cel mai mare era la ogor. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit muzică şi jocuri.

Fiul cel mai mare. În parabolă nu se mai spune nimic direct cu privire la fiul cel mai tânăr. Restatornicirea lui este acum deplină şi învăţătura parabolei atât cât îl priveşte pe el – primirea îndurătoare pe care cerul o acordă reîntoarcerii păcătosului pocăit – este clară. Până aici Isus justificase atitudinea Lui favorabilă faţă de ,,vameşi şi păcătoşi” (vezi la v. 2). Restul parabolei (v. 25-32) se ocupă de atitudinea Fariseilor şi a cărturarilor faţă de ,,păcătoşi” (vezi la v. 2), aşa cum este reprezentată de atitudinea fiului mai mare faţă de cel mai mic. Această parte a parabolei era prezentată ca o mustrare a acestor făţarnici plini de îndreptăţire de sine pentru ,,cârtirea” lor faţă de felul în care Isus îi trata pe proscrişii societăţii (v. 2).

La ogor. [,,La câmp”, KJV]. El era la lucru, aşa cum ar trebui să fie un fiu ascultător (vezi Matei 21,28-31). La fel, cărturarii şi Fariseii se străduiau din greu în nădejdea de a câştiga moştenirea pe care Părintele ceresc o acordă fiilor credincioşi. Dar ei nu-I slujeau lui Dumnezeu din iubire (vezi la Matei 22,37) ci dintr-un sentiment al datoriei şi pentru a dobândi nenprihănirea prin fapte. Aceeaşi atitudine fusese şi a părinţilor lor pe vremea lui Isaia (vezi Isaia 1,11-15) şi a lui Maleahi (vezi Maleahi 1,12-14). În locul ascultării adevărate, ei ofereau lui Dumnezeu contrafacerea aderării meticuloase la tradiţiile oamenilor (vezi la Marcu 7,6-13), trecând în chip fericit cu vederea cuvintele lui Samuel că ,,ascultarea este mai bună decât jertfa şi supunerea mai bună decât grăsimea berbecilor” (1 Samuel 15,22; cf. la Matei 7,21-27).

Muzică. Gr. sumphonia, literal, ,,unison de sunete” de la care derivă cuvântul nostru ,,simfonie”. Sumphonia poate desemna fie un număr de instrumente sau de voci la unison sau un instrument care seamănă cu cimpoaiele (vezi la Daniel 3,5). Ospăţul era prevăzut probabil cu persoane plătite cu scopul de a distra. Evident, tatăl nu a cruţat nici un efort pentru a face revenirea fiului său de multă vreme pierdut, ocazia unei mari celebrări, veştile privitoare la ea urmând să certifice tuturor celor din oraş situaţia restatornicită a fiului.