15:1 Toţi vameşii şi păcătoşii se apropiau de Isus ca să-L asculte.
Toţi vameşii şi păcătoşii. Literal, ,,toţi vameşii şi păcătoşii”, considerând cele două categorii ca deosebite una de cealaltă. Uneori ei sunt consideraţi o singură grupă (vezi la cap. 5,30). Cu privire la vameşi sau strângătorii de bir, vezi la cap. 3,12. ,,Păcătoşii” probabil cuprindeau pe bărbaţii şi femeile, care n-aveau nici o pretenţie cu privire la neprihănire în sensul prescris de tradiţia rabinică, precum şi femei desfrânate, adulteri şi alţii a căror viaţă era în călcare făţişă a Legii. Fariseii stricţi considerau de asemenea poporul de rând, pe amme ha’areş (literal, ,,poporul ţării”), care nu se bucurase de privilegiile unei educaţii rabinice, ca ,,păcătoşi” şi în afara limitelor respectabilităţii. Chiar numele de Fariseu (vezi p. 51) desemna pe membrii acestei partide ca superiori turmei de rând şi probabil mai drepţi decât poporul în general.
Cuvântul ,,toţi” poate să se refere la faptul că oriunde mergea în cursul acestei părţi a lucrării Sale ,,vameşii” şi ,,păcătoşii” regiunii alergau cu grămada ca să-L asculte. Această dovadă de interes a înfuriat şi mai mult pe cărturari şi pe Farisei, deoarece ei dispreţuiau categoriile acestea şi erau la rândul lor evitaţi de ei. Faptul că Isus îi trata pe aceşti proscrişi dispreţuiţi ai societăţii cu atitudine prietenoasă îi irita pe conducătorii religioşi (vezi la Marcu 2,15-17) şi ei la rândul lor răspundeau (vezi COL 186).
Se apropiau. [Oaia pierdută, Luca 15,1-7. Cf. la Matei 18,12-14; Ioan 10,1-18. Cu privire la parabole vezi p. 203–207.] Cu excepţia poziţiei parabolelor acestui capitol în Evanghelia după Luca nu este nici o indicaţie a timpului, nici a locului unde au fost prezentate. Capitolele 9,51; Matei 19,1.2), probabil ultima parte a toamnei anului 30 d.Hr. până la începutul primăverii anului 31 d.Hr. În aparenţă cel puţin primele două parabole ale cap. 15 şi posibil şi a treia, au fost prezentate cu o singură ocazie (COL 192) în ţinuturile de păşune ale Pereii (COL 186). Acum era cam cu două luni înainte de crucificare (vezi la Matei 19,1.2; Luca 10,25; 11,37; 12,1). În parabolele acestea Isus a expus înţelesul acelui eveniment.