15:18 Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu, şi-i voi zice: Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta,
Mă voi scula. Poate tot atât de mult moral, ca şi fizic. El s-a ridicat din letargia şi disperarea care se întinseseră pe cerul vieţii sale cu ameninţări prevestitoare de dezastru şi pustiire. Până acum el încă nu avea o concepţie despre iubirea tatălui său. Dar un simţământ al dreptăţii tatălui său a dat naştere nădejdii disperate că tatăl său îl va trata aşa cum îşi trata ajutoarele lui plătite.
Am păcătuit. Se p are că nu-i trecea prin gând să născocească scuze pentru felul său de purtare şi cu atât mai puţin să aducă învinuire tatălui său pentru aceasta. Starea lui prezentă dovedea faptul că tatăl său avusese tot timpul dreptate şi că el era cel greşit. Mărturisirea lui urma să fie cinstită şi fără rezerve.
Împotriva cerului. Învăţătura religioasă pe care o primise în casa tatălui său nu fusese cu totul uitată. El şi-a dat seama că orice faptă rea faţă de semenii săi era interpretată în cer ca şi cum ar fi fost făcută împotriva lui Dumnezeu (vezi Geneza 39,9). El călcase continuu, pe faţă principiile poruncii a cincea, dacă nu şi pe ale celorlalte.