14:4 Ei tăceau. Atunci Isus a luat de mână pe omul acela, l-a vindecat, şi i-a dat drumul.
Ei tăceau. [,,Ei păstrau liniştea”, KJV]. Adică, ,,ei tăceau”. Conversaţia a încetat; ei au refuzat să răspundă. Pe cât se pare, dându-şi seama că nu puteau câştiga nimic dacă vorbeau, ei şi-au găsit refugiul în tăcere şi liniştea s-a lăsat deasupra încăperii. Ei nu au îndrăznit să spună că nu era ,,îngăduit”, pentru că propriile lor reguli rabinice par să fi interzis vindecarea într-un astfel de caz şi nici nu le-a păsat să spună ,,care” nu era. Luca pare să fi avut o deosebită plăcere să noteze ocazii când duşmanii Evangheliei ,,tăceau” sau erau aduşi la tăcere (Luca 20,26; Fapte 15,12; 22,2).
A luat de mână. [,,L-a luat”, KJV]. Adică, ,,l-a apucat”.
I-a dat drumul. Gr. apoluo, ,,a elibera”, ,,a slobozi”, ,,a da drumul” sau ,,a lăsa să plece”. Aceasta pare să fi fost înainte de începutul mesei (v. 7). Poate că Isus a căutat să scape pe om din încurcătura şi ruşinea pe care conducătorii iudei o aduseseră de curând asupra unei alte persoane care fusese vindecată într-o zi de Sabat (vezi Ioan 9).