14:24 Căci vă spun că nici unul din cei poftiţi, nu va gusta din cina mea.
Nici unul din cei poftiţi. [,,Nici unul din oamenii aceia”, KJV]. Această excludere a oaspeţilor invitaţi la început, exprimată în cuvinte tari, este declaraţia gazdei din parabolă. Dar aceasta nu înseamnă că cerul exclude în mod arbitrar pe cineva. Gazda milostivă din istorisire pur şi simplu anulează invitaţia sa originară care fusese respinsă atât de necuviincios. Evident casa lui este acum ,,plină” (v. 23) şi nu mai este loc. Dar în Împărăţia cerului este loc îndeajuns pentru toţi cei care sunt dispuşi să intre (vezi la v. 22).
Isus nu învaţă prin parabola aceasta că posesiunile pământeşti sunt în mod necesar incompatibile cu Împărăţia cerului, ci că afecţiunea excesivă pentru cele pământeşti descalifică o persoană de a intra în cer – de fapt, îl lasă fără dorinţa după lucrurile cereşti. Un om nu poate sluji ,,la doi stăpâni” (vezi la Matei 6,19-24). Aceia care depun cele mai bune eforturi ale lor pentru a-şi aduna posesiuni pământeşti sau pentru a se bucura de plăcerile pământului vor fi excluşi pe temeiul faptului că afecţiunea inimii lor este alipită de cele pământeşti şi nu de cele cereşti (vezi la Luca 12,15-21) şi când oameni lacomi sunt chemaţi să împartă cu alţii averea strânsă, ei pleacă ,,trişti” (vezi la Matei 19,21.22). Este ,,greu” pentru ,,un om bogat” să ,,intre în Împărăţia cerului” (Matei 19,23) pentru simplul motiv că de obicei nu doreşte destul de mult să intre.
Nu va gusta din cina mea. Adică, în caz că ei şi-ar schimba mai târziu părerea. Mântuirea constă din invitaţia făcută de Dumnezeu şi acceptarea ei de către om. Nici una nu poate fi eficientă fără cealaltă. Scripturile prezintă de repetate ori posibilitatea ca aceia care n-au luat în serios harul lui Dumnezeu pot să pară că-şi schimbă părerea când este prea târziu, adică, atunci când nu mai răsună chemarea Evangheliei (vezi Ieremia 8,20; Matei 25,11.12; Luca 13,25). Chemarea aceea este retrasă în cele din urmă, nu pentru că a fost depăşită o limită temporală a îndurării lui Dumnezeu, ci pentru că cei excluşi au luat o hotărâre finală, concludentă. Dacă ei mai târziu îşi schimbă părerea, schimbarea aceea este mărginită la o înţelegere a faptului că au făcut o alegere greşită în ce priveşte rezultatele pentru ei înşişi şi nu înseamnă că ei au căpătat deodată o dorinţă adevărată de a trăi în ascultare de Dumnezeu.