14:22 La urmă, robul a zis: Stăpâne, s-a făcut cum ai poruncit, şi tot mai este loc.
Tot mai este loc. Servul pare să-şi dea seama că gazda îndurătoare ar dori în mod sigur ca locurile la ospăţul ei să fie ocupate. La fel este şi la marele ospăţ al Evangheliei. Dumnezeu nu a creat pământul ,,în deşert” (vezi la Isaia 45,18), o pustietate goală, ci era destinat să fie locuit ca patrie veşnică a unui neam omenesc fericit. Deşi păcatul a amânat împlinirea acestui scop pentru un timp, el va fi realizat în cele din urmă (vezi PP 67). Fiecărei persoane născute în lume i se acordă o ocazie de a participa la ospăţul Evangheliei şi de a locui pururi pe pământul înnoit. Parabola arată clar că aceeaşi ocazie respinsă de unul va fi acceptată cu nerăbdare de un altul (cf. Apocalipsa 3,11).