14:16 Şi Isus i-a răspuns: Un om a dat o cină mare, şi a poftit pe mulţi.
O cină mare. [Marele ospăţ, Luca 14,16-24. Cf. la Matei 22,1-14. Despre parabole vezi p. 203-207]. Isus Se referă aici la belşugul binecuvântărilor Împărăţiei cerului sub simbolul unui mare ospăţ, un simbol pe cât se pare obişnuit pentru ascultătorii Săi (vezi la v. 15). El nu pune la îndoială sentimentul afirmaţiei Fariseului (v. 15), ci mai degrabă pune sub semnul întrebării sinceritatea celui care a făcut-o. De fapt, Fariseul era unul din aceia care, chiar în momentul acela, lepădau invitaţia Evangheliei (vezi la v. 18, 24).
Sunt multe asemănări între parabola aceasta şi aceea a ospăţului nunţii fiului de împărat (vezi la Matei 22,1-14), dar sunt şi multe deosebiri. Şi împrejurările în care au fost date cele două parabole sunt mult deosebite. Aceea din Luca 14 a fost dată în casa unui Fariseu, în timp ce aceea din Matei 22 a fost spusă în legătură cu o încercare de arestare a lui Isus (vezi vol. IV, p. 26-32).
A poftit pe mulţi. Aceasta reprezintă prima invitaţie la ospăţul Evangheliei, invitaţia dată iudeilor în tot timpul VT (vezi vol. IV, p. 26-32). Ea se referă în mod deosebit la repetatele apeluri ale lui Dumnezeu făcute lui Israel prin profeţii din vechime (cf. la v. 21-23).