Printable ModeLuca, 13
|
13:1 În vremea aceea au venit unii, şi au istorisit lui Isus ce se întâmplase unor Galileeni, al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor. Au venit. [,,Erau de faţă”, KJV]. [Dreptatea şi îndurarea divină, Luca 13,1-9. Cu privire la parabole vezi p. 203-207.] Sau, ,,au sosit”. Masacrul avusese loc chiar atunci (COL 212, 213) şi s-ar putea că persoanele care vorbeau lui Hristos erau cele dintâi care aduseseră vestea întâmplării respective. În vremea aceea. Un idiom obişnuit al lui Luca, arătând strânsa legătură cu secţiunea anterioară (vezi la cap. 12,1). Vremea era probabil iarna anului 30-31 d. Hr. Isus vorbise despre semnele timpurilor.. Unii şi-au istorisit. [,,Unii care I-au istorisit”, KJV]. Nu se ştie cine erau persoanele acestea sau care era motivul lor pentru a relata aceasta. Nu pare să avem vreun temei să credem că motivul lor era ascuns. Galileeni. Acest masacru anumit nu este menţionat de nici un alt scriitor în afară de Luca, deşi Iosif se referă la multe masacre de felul acesta comise de Pilat şi de diferiţi alţi administratori ai provinciei Iudea (Antichităţi xvii. 9.3; xviii.3.2; xx.5.3; Război ii. 2.5.; 9.4 [30; 175-177]). Un masacru al închinătorilor samariteni pe Muntele Garizim câţiva ani mai târziu, în anul 36 d.Hr., a dus la rechemarea lui Pilat de către Cezar (Antichităţi, xviii. 4.1.2). Amestecase. Ei fuseseră măcelăriţi chiar când erau ocupaţi cu aducerea de jertfe. 13:2 Credeţi voi, le-a răspuns Isus, că aceşti Galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi Galileeni, pentru că au păţit astfel? Mai păcătoşi decât toţi ceilalţi. Răspunsul acesta lasă să se înţeleagă că masacrul era considerat de către soli şi de către audienţa adunată în jurul lui Isus, ca o judecată dumnezeiască, cel puţin în parte, venită asupra celor care-şi pierduseră viaţa (cf. Iov 4,7; 8,4.20; 22,5; Ioan 9,1.2). Isus tăgăduieşte emfatic concluzia aceasta. Ori de câte ori se ivea o ocazie favorabilă, Isus combătea părerea populară că suferinţa este în mod necesar o pedeapsă pentru păcat. Ispita de a gândi despre un accident sau o nenorocire ca fiind un ,,act al lui Dumnezeu” vine de la Satana care caută prin aceasta să-i facă pe oameni să gândească despre Dumnezeu că este un Părinte aspru şi crud. 13:3 Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel. Pocăiţi. Potrivit cu textul grec, ,,pocăiţi şi vă ţineţi de pocăinţă”. Pedeapsa pentru păcat este dată în marea zi de pe urmă a judecăţii. Isus nu osândeşte nici pe Pilat, nici pe Galileeni. Dacă unii din iudei nădăjduiau să scoată de la El o denunţare a cruzimii lui Pilat, ei au fost dezamăgiţi. Dacă vrea, creştinul poate învăţa din orice întâmplare a vieţii cum să umble înaintea lui Dumnezeu cu o inimă smerită mai deplin. Dezamăgirea, nenorocirea şi calamitatea, fie văzută sau trăită, poate să înveţe pe copilul smerit, receptiv al lui Dumnezeu, lecţii valorase care nu pot fi învăţate altfel. 13:4 Sau acei optsprezece inşi, peste care a căzut turnul din Siloam, şi i-a omorât, credeţi că au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi oameni, care locuiau în Ierusalim? Turnul din Siloam. Probabil în legătură cu iazul Siloam şi fără îndoială făcând parte din sistemul de fortificaţii al Ierusalimului. Cu privire la scăldătoarea Siloam vezi vol. I, p. 120; vol. II, p. 87; şi la 2 Regi 20,20; Neemia 3,15; Ioan 9,7. Păcătoşi. Gr. opheiletai, literal, ,,datori”; folosit aici în sensul de ,,vinovaţi”; nu hamartoloi, ,,păcătoşi” ca în v. 2 (cf. Matei 6,12; Luca 7,41). 13:5 Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel. Pocăiţi. Vezi la v. 3. 13:6 El a spus şi pilda aceasta: Un om avea un smochin sădit în via sa. A venit să caute rod în el, şi n-a găsit. Pilda aceasta. Pentru învăţătura în parabole a lui Isus şi principiile de interpretare ale parabolelor vezi p. 203-207. Dând parabola aceasta, Isus intenţiona să arate legătura dintre îndurarea şi dreptatea divină (COL 212). De asemenea, îndelung răbdătorul Dumnezeu este arătat în legătură cu nevoia de pocăinţă la timp din partea omului. Un smochin. Smochinul ilustrează corespunzător adevărul că Dumnezeu iubeşte chiar şi pe cei neroditori, dar că îndurarea Lui poate, în cele din urmă, să fie epuizată. Smochinul urma să fie tăiat dacă nu aducea roade bune (cf. Isaia 5,1-7). Într-un sens general smochinul reprezintă pe oricare persoană şi, într-un sens special, naţiunea iudaică. În via sa. Astăzi în grădinile Palestinei este o privelişte obişnuită să vezi smochini crescând printre viţele de vie. N-a găsit. Vezi la Marcu 11,13. 13:7 Atunci a zis vierului: Iată că sunt trei ani, de când vin şi caut rod în smochinul acesta, şi nu găsesc. Taie-l. La ce să mai cuprindă şi pământul degeaba? Vierului. [,,Îngrijitorului viei”, KJV]. Literal, ,,lucrătorului viei”. Sunt trei ani. [,,Aceşti trei ani”, KJV]. Trecuseră trei ani de când proprietarul viei crezuse că acest pom ajunsese la vârsta când s-ar fi putut aştepta roadă de la el. Îi dăduse prilej din plin să aducă roada dacă urma ca să aducă vreodată. Taie-l. Literal, ,,taie-l afară”, adică, ,,dintre” viţele viei. Să mai cuprindă. [,,Îl împovărează”, KJV]. Textul grecesc are în plus cuvântul ,, de asemenea”. Cu alte cuvinte, pe lângă că el însuşi nu aducea roade, pomul ocupa un spaţiu care altminteri ar fi putut fi făcut productiv. Naţiunea iudaică ajunsese la punctul în care nu numai că era nefolositoare în măsura împlinirii rolului dat ei de Dumnezeu; ea devenise şi o piedică la împlinirea planului mântuirii pentru alţii (COL 215; vezi vol IV, p. 31-33). 13:8 Doamne, i-a răspuns vierul, mai lasă-l şi anul acesta; am să-l sap de jur împrejur, şi am să-i pun gunoi la rădăcină. Mai lasă-l. S-a sugerat că cei ,,trei ani” (v. 7) se referă figurat la primii trei ani ai lucrării lui Hristos. Cel prezent ar fi anul de har după cei ,,trei ani”, deoarece acum fuseseră mai mult de trei ani de la botezul lui Ioan (vezi la Matei 4,12) şi mai rămâneau numai câteva luni înainte de răstignire (vezi la Luca 13,1). Îndurarea lui Dumnezeu încă mai aştepta şi făcea apel la naţiunea iudaică să se pocăiască şi să-L accepte pe Isus ca Mesia. Dar legată cu prelungirea milei era avertizarea implicită că aceasta urma să fie cea din urmă ocazie. Am să-l sap de jur împrejur şi am să-i pun gunoi. ,,Vierul” [,,lucrătorul viei”] (vezi la v. 7) dăduse, fără îndoială, tot atât de multă îngrijire acestui pom ca şi celorlalţi pomi din vie. Dar în această ultimă încercare de a-l ajuta să aducă roade pare să fi făcut mai mult ca oricând înainte (vezi Isaia 5,1-4; vezi la Matei 21,37). 13:9 Poate că de acum înainte va face rod; dacă nu, îl vei tăia. Poate că de acum înainte va face roadă. [,,Dacă face roadă, bine”, KJV]. Notaţi că ,,bine” este scris cursiv [KJV], un cuvânt de adaos în engleză. Textul grecesc prezintă o figură de vorbire neobişnuită – aposiopesis – în care este o bruscă întrerupere a gândirii. Nu se spune nimic despre rezultatul încercării. 13:10 Isus învăţa pe norod într-o sinagogă în ziua Sabatului. Învăţa. [Femeia gârbovă, Luca 13,10-17. Pentru minunile vezi p. 208-213.] Probabil în Perea, cu câteva luni înainte de răstignire (vezi la v. 1). Aceasta este cea din urmă ocazie menţionată în naraţiunea Evangheliei când Isus învăţa într-o sinagogă. Pentru o ocazie anterioară în care Isus a fost acuzat de autorităţi pentru că vindeca într-o sinagogă în Sabat vezi la Marcu 3,1-6. Pentru alte experienţe în sinagogă vezi Luca 4,16-30; Marcu 1,21-28. Pentru un alt incident de vindecare în Sabat vezi Ioan 9,1-14. Pentru o listă de minuni săvârşite în Sabat vezi p. 210-212. Ziua Sabatului. Deşi în textul grec se foloseşte pluralul, în armonie cu uzul comun iudaic, înţelesul este singular – era o anumită zi de Sabat. 13:11 Şi acolo era o femeie stăpânită de optsprezece ani de un duh de neputinţă; era gârbovă, şi nu putea nicidecum să-şi îndrepte spatele. Gârbovă. Gr. sugkupto, ,,plecată în jos” sau ,,de două ori îndoită”, ca de o povară. Termenul este folosit şi ca un termen medical grec pentru a se referi la curbarea coloanei vertebrale. 13:12 Când a văzut-o Isus, a chemat-o, şi i-a zis: Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta. Dezlegată. [,,Slobozită”, KJV]. Adică, ,,eliberată” în sensul de a fi eliberată spre a rămâne liberă. 13:13 Şi-a întins mâinile peste ea: îndată s-a îndreptat, şi slăvea pe Dumnezeu. Şi-a întins mâinile. [,,Şi-a pus mâinile”, KJV]. Vezi la Marcu 1,31; 7,33; cf. Luca 4,40; 5,13; 8,54; 22,51. 13:14 Dar fruntaşul sinagogii, mâniat că Isus săvârşise vindecarea aceasta în ziua Sabatului, a luat cuvântul, şi a zis norodului: Sunt şase zile în care trebuie să lucreze omul; veniţi dar în aceste zile să vă vindecaţi, şi nu în ziua Sabatului! Fruntaşul. [,,Cârmuitorul”, KJV]. Vezi p. 56; vezi la Marcu 5,22. A zis. [,,A răspuns”, KJV]. Nimeni nu vorbise şi nu pusese vreo întrebare fruntaşului. El răspunsese la situaţia creată de vindecarea femeii suferinde şi, în sensul acesta, ceea ce spunea el era un ,,răspuns” (vezi la cap. 14,3). Norodului. Fruntaşul sinagogii era mâniat pe Isus, dar în aparenţă a ezitat să adreseze atacul său contra lui Isus personal şi de aceea a adresat observaţiile sale audienţei. Sunt şase zile. Potrivit cu reglementările rabinice cazurilor de urgenţă li se putea da un minimum de atenţie în Sabat, dar nu celor cronice. Este cu putinţă ca femeia aceasta să fi venit la această sinagogă în toţi cei 18 ani ai ,,neputinţei” ei şi cazul ei nu putea fi clasificat ca urgent. Potrivit cu acest fel de gândire, femeia ar fi putut tot atât de bine să aştepte până după Sabat (vezi la Marcu 1,32.33; 3,1-6; Ioan 5,16). 13:15 Făţarnicilor, i-a răspuns Domnul; oare în ziua Sabatului nu-şi dezleagă fiecare din voi boul sau măgarul de la iesle, şi-l duce de-l adapă? Făţarnicilor. [,,Făţarnicule”, KJV]. Pot fi citate importante dovezi textuale (cf. p. 146) pentru exprimarea ,,făţarnicilor”. Isus cuprinde atât pe fruntaşul sinagogii, cât şi pe toţi cei ce erau de acord cu el sau simpatizau cu el. Pentru cuvântul tradus prin ,,făţarnic” vezi la Matei 7,5; 6,2. Iesle. În NT cuvântul grec apare numai aici şi în cap. 2,7.12.16 (vezi la cap. 2,7). 13:16 Dar femeia aceasta, care este o fiică a lui Avraam, şi pe care Satana o ţinea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua Sabatului? O fiică a lui Avraam. Ea nu numai că era o fiinţă omenească şi în felul acesta mult mai importantă decât un animal, dar era şi din neamul favorizat. Argumentul acesta urma probabil să mişte inima oamenilor şi să aducă la tăcere pe fruntaşul sinagogii (vezi v. 17), deşi poate nu l-ar fi convins că este greşit. Satana o ţinea legată. Comparaţi Isaia 61,1-3, unde Isaia spune despre Mesia că va elibera pe captivii lui Satana. Aceasta nu vrea să spună că femeia fusese un obiect special al eforturilor lui Satana. Isus atrage probabil atenţia la Satana numai ca fiind cineva care în cele din urmă poartă răspunderea pentru toate bolile. 13:17 Pe când vorbea El astfel, toţi potrivnicii Lui au rămas ruşinaţi; şi norodul se bucura de toate lucrurile minunate, pe care le făcea El. Norodul se bucura. Interesul lui Isus pentru femeie era o mustrare subînţeleasă pentru fruntaşul sinagogii, care se pare că nu făcuse nimic pentru ea în decursul celor 18 ani ai ,,neputinţei” ei. El privea la Isus ,,mâniat” (v. 14), poporul cu bucurie. 13:18 El a mai zis: Cu ce se aseamănă Împărăţia lui Dumnezeu, şi cu ce o voi asemăna? Împărăţia lui Dumnezeu. [Creşterea Împărăţiei lui Dumnezeu, Luca 18,18-30. Cf. la Matei 13,31-33. Despre parabole vezi p. 203-207]. Vezi la Matei 3,2; 5,2.3; Marcu 3,14; Luca 4,19. Asemăna. Mai degrabă, ,,compara”, un înţeles arhaic al lui ,,asemăna”. 13:19 Se aseamănă cu un grăunte de muştar, pe care l-a luat un om, şi l-a aruncat în grădina sa; el a crescut, s-a făcut copac mare, şi păsările cerului şi-au făcut cuiburi în ramurile lui. Un grăunte de muştar. Aici Hristos repetă una din parabolele pe care le folosise la Lacul Galileii aproape cu un an şi jumătate mai înainte (vezi DA 488; vezi la Matei 13,31.32). 13:20 El a zis iarăşi: Cu ce voi asemăna Împărăţia lui Dumnezeu? Verset ce nu a fost comentat. 13:21 Se aseamănă cu aluatul, pe care l-a luat o femeie şi l-a pus în trei măsuri de făină, până s-a dospit toată. Aluatul. O altă parabolă pe care, fără îndoială, Isus o folosise la diferite ocazii (vezi la Matei 13,33). 13:22 Isus umbla prin cetăţi şi prin sate, învăţând pe norod, şi călătorind spre Ierusalim. Călătorind spre Ierusalim. Vezi la Matei 19,1. Nu este sigur dacă aceasta trebuie considerată ca făcând parte din lunga călătorie de la Galilea la Ierusalim, prin Samaria şi Perea, sau o altă călătorie făcută mai târziu, de la Perea la Ierusalim. Plecarea finală din Galileea a avut loc probabil ceva mai înainte şi aceasta ar trebui să fie considerată probabil o călătorie separată. Deşi activităţile lui Isus s-au concentrat în Perea şi Samaria în cursul celor şase luni finale ale lucrării Lui, El a vizitat Betania şi Ierusalimul la diferite ocazii, deşi pentru un scurt timp de fiecare dată, din cauza vrăjmăşiei conducătorilor iudei. Vezi la Luca 9,51. 13:23 Cineva I-a zis: Doamne, oare puţini sunt cei ce sunt pe calea mântuirii? El le-a răspuns: Cineva I-a zis. Identitatea vorbitorului nu este cunoscută. Puţini să fie cei ce sunt mântuiţi? Aceasta se spune că era o întrebare teologică abstractă, teoretică, asupra căreia rabinii aveau mare plăcere să discute. 13:24 Nevoiţi-vă să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun, că mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea. Luptaţi-vă. Gr. agonizomai, relatată la substantivele agon, ,,o luptă”, ,,o încercare”, ,,o luptă” şi agonia, ,,teamă”, ,,chin”. Cuvântul nostru ,,agonie” este derivat de la agonia. Agonizomai se referea la origine la efortul depus de un luptător într-o întrecere atletică spre a se califica pentru câştigarea premiului şi de aici a ajuns să însemne într-un sens general ,,a se lupta” sau ,,a se strădui”. Agonizomai este folosit uneori în NT cu privire la eforturile creştinului de a se califica pentru intrarea în Împărăţia cerului (1 Corinteni 9,25; Coloseni 1,29). Este tradus şi ,,luptă-te” în 1 Timotei 6,12, cu referire la lupta cea bună a credinţei (vezi 2 Timotei 4,7). În Ioan 18,36 este folosit în sensul de ,,slujitorii Mei s-ar fi luptat”. Vezi la Matei 7,13.14. Isus nu a răspuns direct la întrebarea omului (v. 23). În schimb răspunsul Lui este bazat pe adevărul că preocuparea noastră primară nu ar trebui să fie cu privire la cât de mulţi vor fi salvaţi, ci mai degrabă dacă noi înşine vom fi. În parabola seminţei de muştar Isus a învăţat că mulţi urmează să intre în împărăţie (vezi la Matei 13,31.32) şi în parabola cu aluatul El a scos în evidenţă influenţa transformatoare a Evangheliei asupra vieţii, fapt care-l pregăteşte pe om pentru împărăţie (vezi la Matei 13,33). 13:25 O dată ce Stăpânul casei Se va scula şi va încuia uşa, şi voi veţi fi afară, şi veţi începe să bateţi la uşă, şi să ziceţi: Doamne, Doamne, deschide-ne! drept răspuns, El vă va zice: Nu ştiu de unde sunteţi. Va închide uşa. Pentru comentariu vezi la Matei 25,1-13. Pentru semnificaţia închiderii uşii vezi la Matei 25,7. Nu vă ştiu. Pentru comentariu vezi la Matei 7,23; 25,12. 13:26 Atunci veţi începe să ziceţi: Noi am mâncat şi am băut în faţa Ta, şi în uliţele noastre ai învăţat pe norod. În uliţele noastre ai învăţat. Vezi la Matei 7,22. 13:27 Şi El va răspunde: Vă spun că nu ştiu de unde sunteţi; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi lucrătorii fărădelegii. Depărtaţi-vă de la Mine. Vezi la Matei 7,23. Lucrătorii fărădelegii. Vezi la Matei 7,21-28. 13:28 Va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor, când veţi vedea pe Avraam, pe Isaac şi pe Iacov, şi pe toţi prorocii în Împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi scoşi afară. Plânsul şi scrâşnirea dinţilor. Vezi la Matei 8,12; 13,42. Voi scoşi afară. Vezi la Matei 22,11-14; cf. Luca 16,22.23. 13:29 Vor veni de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miază-zi, şi vor şedea la masă în Împărăţia lui Dumnezeu. Vor veni de la răsărit. Aici Isus citează în parte cuvintele din Isaia 49,12, care se referă la adunarea Neamurilor în casa lui Dumnezeu (vezi vol. IV, p. 26-33). Vor vedea. Literal, ,,se vor culca”, postura obişnuită la ospeţe (vezi la Marcu 2,15). A şedea la ospăţul Împărăţiei mesianice era un fel obişnuit iudaic de a se referi la bucuriile acelei împărăţii (vezi la Luca 14,15; cf. Apocalipsa 19,9). 13:30 Şi iată că sunt unii din cei de pe urmă, care vor fi cei dintâi, şi sunt unii din cei dintâi, care vor fi cei de pe urmă. Cei dintâi care vor fi cei din urmă. Isus a repetat cuvintele acestea la diferite ocazii (vezi Matei 19,30; 20,16) ca o avertizare pentru aceia care se socoteau siguri de admiterea în Împărăţia lui Mesia pe temeiul faptului că erau copii ai lui Avraam. Aceia care aveau cea mai bună şansă de a intra nu se folosiseră de avantajul ocaziei lor (vezi vol. IV, p. 26-33), ci dispreţuiseră avantajele acordate lor (vezi la Luca 14,18-24). Neamurile pe care iudeii le dispreţuiau şi le considerau nevrednice şi neeligibile de a intra în împărăţie, urmau ca, în multe cazuri, să obţină un loc mai sigur la masa mesianică pentru simplul motiv că ele folosiseră mai bine prilejurile lor decât iudeii. 13:31 În aceeaşi zi, au venit câţiva Farisei, şi I-au zis: Pleacă, şi du-Te de aici, căci Irod vrea să Te omoare. În aceeaşi zi. [O avertizare cu privire la judecata divină, Luca 13,31-35]. Dovezile textuale favorizează (cf. p. 146) exprimarea ,,în ceasul acela”. Luca foloseşte de obicei expresia aceasta pentru a denota o strânsă legătură cu partea precedentă a naraţiunii. Pentru împrejurările prezente vezi la v. 1. Farisei. Vezi la pag. 51, 52. Fariseii, ca şi clasă, erau acum vrăjmaşii juraţi ai lui Isus, porniţi spre uciderea Lui. Vezi la Matei 19,31; 20,18.19. Du-Te de aici. Se pare că acest incident a avut loc în cuprinsul stăpânirii lui Irod, care se întindea peste Galilea şi Perea (vezi la cap. 3,1). Întrucât cu câteva săptămâni înainte de aceasta Isus plecase definitiv din Galilea (vezi la Matei 19,1.2), trebuie să fi fost acum în Perea. Irod vrea să Te omoare. [,,Irod te va omorî”, KJV]. Literal, ,,Irod are de gând să Te omoare”. Aproape cu un an mai înainte de aceasta Irod luase viaţa lui Ioan Botezătorul (vezi la Marcu 6,14-29). Având în vedere teama cu care Irod Îl privea pe Isus (vezi la Matei 14,1.2) şi dorinţa lui de a-L vedea (vezi Luca 23,8), este foarte improbabil că el urmărea să ia viaţa lui Isus. Se pare că Fariseii au folosit acest mijloc pentru a încerca să-L înspăimânte pe Isus să plece din Perea şi să meargă în Iudea, unde ar fi putut să pună mâna personal pe El. De aproape doi ani conducătorii iudei unelteau moartea Lui (vezi DA 213, 401; Ioan 11,53.54.57; vezi la Matei 15,21), iar iudeii încercaseră de curând de două ori să-L ucidă cu pietre (vezi Ioan8,59; 10,31; 11,8). 13:32 Duceţi-vă, le-a răspuns El, şi spuneţi vulpii aceleia: Iată că scot dracii, şi săvârşesc vindecări astăzi şi mâine, iar a treia zi voi isprăvi. Vulpii aceleia. Probabil cu accent asupra vicleniei lui Irod şi nu asupra rapacităţii lui. Vezi p. 64. Astăzi şi mâine. Încă nu venise timpul lui Isus; mai e de lucru pentru El. A treia zi. Aceasta este o ilustraţie clară a obiceiului oriental de calculare inclusivă. A ,,treia” zi potrivit cu calcularea iudaică ar fi ,,ziua de după” mâine (v. 33); noi i-am zice a doua zi. Pentru comentariu în plus despre calcularea inclusivă vezi vol. I, p. 182; vol. V, p. 248-250. Aici, însă, Hristos vorbeşte figurat despre timpul când lucrarea Lui se va încheia. Timpul acela, deşi nu este în viitorul imediat, fără îndoială nu este departe. Sfârşesc. [,,Voi fi desăvârşit”, KJV]. Gr. teleioo, ,,a sfârşi”, ,,a completa”, ,,a desăvârşi”, sau ,,a duce la un sfârşit” (vezi la Matei 5,48). Probabil aici Isus Se referă la moartea Lui viitoare, care va ,,desăvârşi”, adică ,,completă”, lucrarea Lui pământească. Potrivit cu Evrei 2,10, Isus a fost făcut ,,desăvârşit” prin suferinţă (cf. Evrei 5,9). În rugăciunea Lui de mijlocire, înainte de a intra în grădina Ghetsemani, Isus a declarat: ,,Am sfârşit [Gr. teleioo] lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac” (Ioan 17,4). În legătură cu planul rânduit de mai înainte cu privire la viaţa lui Isus vezi la Luca 2,49. 13:33 Dar trebuie să umblu astăzi, mâine şi poimâine, fiindcă nu se poate ca un proroc să piară afară din Ierusalim. Trebuie să umblu astăzi. Vezi la cap. 2,49. El trebuia să-Şi continue lucrarea încredinţată şi nu avea de gând să-Şi întrerupă lucrarea din cauza lui Irod. Ziua este timpul obişnuit pentru a umbla şi a lucra. Să piară afară din Ierusalim. Adică, un prooroc nu poate să piară departe de Ierusalim. Isus nu vrea să spună că Ierusalimul nu putea fi fără de prooroc, ci că Ierusalimul era cetatea care-i ucidea pe prooroci, aşa cum explică imediat (v. 34). Isus nu este preocupat de siguranţa Sa pe când lucra în teritoriul care era sub jurisdicţia lui Irod. El ştia destul de bine că urma să fie omorât la Ierusalim. 13:34 Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine; de câte ori am vrut să strâng pe fiii tăi, cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut! Ierusalime, Ierusalime. Pentru comentariul la v. 34, 35 vezi la Matei 23,37-39. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1–9 COL 212–218 2, 3 COL 213 5 Ev 179 6 DA 584; 3T 534 6, 7 COL 214; DA 495; 5T 250 6–9 DA 584; 7T 200 7 ChS 89; COL 218; GC 27, 601; 2T 89; 3T 191; 4T 317, 385; 5T 81, 139, 185, 352, 612 7, 8 2T 421 7–9 4T 188 8 COL 215 9 COL 216, 218 18, 19 COL 76–79 20, 21 COL 95–102 23 2T 294 24 COL 280; CT 366; FE 124; MB 141; ML 340; PK 84; 1T 127, 484; 2T 446, 480; 3T 527; 4T 218; 5T 17; 8T 65 25 Ed 264; FE 355 26, 27 COL 412; DA 825 34, 35 COL 237; MB 151; 4T 487 35 DA 242; EW 292; 5T 126 13:35 Iată că vi se va lăsa casa pustie; dar vă spun că nu Mă veţi mai vedea, până veţi zice: Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului! Verset ce nu a fost comentat. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version: