12:20 Dar Dumnezeu i-a zis: Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile, pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?
Nebunule. Vezi la cap. 11,40. Isus nu spune că Dumnezeu a spus de fapt ,,nebunului” aceste cuvinte şi nici măcar nu i-a adus la cunoştinţă această denumire, după cum Domnul nu vrea să spună că convorbirea dintre omul bogat şi ,,părintele Avraam” (cap. 16,24-31) a avut loc cu adevărat. În ambele cazuri convorbirea este introdusă în folosul audienţei care asculta parabola, pentru ca ei să poată vedea principiul divin ilustrat de parabolă. Comparaţi şi conversaţia dintre copacii pădurii (Judecători 9,8-15).
Sufletul. Propoziţia zice de fapt, ,,ei cer sufletul tău de la tine”. Unii sugerează că impersonalul ,,ei” e o perifrază rabinică pentru a evita folosirea numelui divin (vezi la cap. 15,7). Alţii spun că pronumele se referă la ,,nimicitori” (vezi Iov 33,22).