12:15 Apoi le-a zis: Vedeţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui.
Lăcomie. Gr. pleonexia (vezi la Marcu 7,22). Lăcomia ar putea fi definită ca o afecţiune neîndreptăţită pentru cele materiale ale vieţii, mai ales pentru acelea care aparţin altcuiva. Omul care se adresa lui Hristos nu avea nevoie de mai multă bogăţie; ceea ce-i trebuia era ca lăcomia să fie înlăturată din inima lui, după care bogăţiile nu l-ar mai fi preocupat. Dacă nu ar mai fi lăcomie în inimă, n-ar mai fi certuri de împăcat. Ca totdeauna, Isus a mers la rădăcina dificultăţii şi a propus o soluţie care ar fi înlăturat necesitatea apariţiei unor astfel de probleme în viitor. El a prezentat nu panacee trecătoare, ca de pildă cele reprezentate de evanghelia socială de astăzi. Ceea ce le trebuie oamenilor nu sunt salarii mai mari sau profituri mai mari. Ei au nevoie de o schimbare a minţii şi a inimii care-i va face să caute ,,mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui” cu deplina încredere că necesităţile vieţii vor fi ,,date pe deasupra” (vezi la Matei 6,33).
Belşugul avuţiei. Vezi la Matei 6,24-34. Materialismul stă la rădăcina multora din problemele majore ale lumii de astăzi. El oferă baza celor mai multe filozofii politice şi economice şi, în felul acesta, poartă răspunderea pentru cele mai multe din conflictele de clasă şi naţionale care chinuiesc omenirea. Nemulţumirea cu ceea ce avem creează dorinţa de a ne procura mai mult, silind pe alţii să dea tot sau parte din ceea ce au, în loc ca noi înşine să muncim în mod cinstit. Lăcomia este cauza multora din problemele insolubile ale lumii.
Cererea omului care apela la Isus de a lua rolul de judecător faţă de purtarea fratelui său era mânată de acelaşi duh care mână pe mulţi industriaşi să umble după profituri mai mari indiferent de mijloacele prin care ele sunt procurate, care mână pe unii lucrători să ceară un salariu tot mai mare indiferent de valoarea propriei lor contribuţii la producerea de bogăţie şi de capacitatea patronului lor de a plăti. Este spiritul care conduce o grupă de interese să-şi asigure legislaţia favorabilă ei, fără să se preocupe cu privire la felul în care legislaţia aceasta va afecta alte grupe din ţară; care mână o naţiune să-şi impună voinţa altor naţiuni, indiferent de dorinţele sau interesele supreme ale poporului în cauză. Este spiritul care duce adesea la familii ruinate, la delincvenţa juvenilă şi la numeroase crime.
Dumnezeu cheamă pe toţi aceia care vor să-L iubească şi să-I servească să privească lucrurile materiale ale vieţii în adevărata lor perspectivă şi să le subordoneze lucrurilor de valoare veşnică (vezi la Matei 6,24-34; Ioan 6,27). Contrar opiniei susţinute de cei mai mulţi oameni, mai multe ,,lucruri” nu înseamnă în mod necesar mai multă fericire. Fericirea depinde nu de ,,lucruri”, ci de starea minţii şi a inimii cuiva (vezi la Eclesiastul 2,1-11).