12:13 Unul din mulţime a zis lui Isus: Învăţătorule, spune fratelui meu să împartă cu mine moştenirea noastră.
Unul. [Nebunia bogăţiilor, Luca 12,13-34. Despre parabole vezi p. 203-207]. Adică, cineva din ,,mulţime” (vezi v. 1) care aştepta pe Hristos pe stradă, în afara casei Fariseului care-L ospătase (vezi cap. 11,37). Acest om care s-a adresat lui Isus auzise asprele acuzaţii ale Domnului împotriva cărturarilor şi Fariseilor (vezi cap. 11,39-52; COL 253) şi sfatul Lui adresat ucenicilor cu privire la prezentarea înaintea dregătorilor (vezi cap. 12,11; cf. COL 252). El spunea că dacă Isus ar vorbi fratelui său cu aceeaşi autoritate curajoasă, acela nu ar îndrăzni să facă altfel de cum i-ar fi spus Isus să facă. El nu concepea Evanghelia Împărăţiei decât ca un mijloc pentru realizarea propriilor sale interese egoiste. Comparaţi atitudinea lui Simon Magul faţă de mântuire (Fapte 8,9-24).
Mulţime. Gr. ochlos, ,,mulţime”. Ochlos este tradus ,,noroadele” în v. 1. Pentru cadrul cronologic al acestui incident vezi la v. 1. Spune fratelui meu. Mai degrabă, ,,porunceşte fratelui meu”. Pe cât se pare amândoi fraţii erau lacomi; altminteri n-ar fi fost posibilă cearta între ei.
Să împartă cu mine moştenirea. Potrivit cu legea mozaică a moştenirii, fratele mai mare primea două părţi din averea tatălui său şi celălalt frate sau ceilalţi fraţi fiecare câte o singură parte (vezi la Deuteronom 21,17). Poate că în cazul acesta fratele mai tânăr era cel care apela la Isus şi obiecta contra faptului că fratele mai mare să ia de fapt partea dublă atribuită lui prin lege.