11:6 căci a venit la mine de pe drum un prieten al meu, şi n-am ce-i pune înainte;
Un prieten al meu. Este un lucru important în naraţiune că omul nu a cerut pentru sine, ci pentru un prieten în nevoie (vezi la v. 8).
N-am ce-i pune înainte. [,,Nu am nimic”, KJV]. Faptul că omul nu avea nimic al său explică de ce a venit la miezul nopţii după ajutor. Conştienţa că noi înşine nu avem nimic (Ioan 15,5) ar trebui, la fel, să ne mâne la Marele Izvor al hranei spirituale (vezi Ioan 6,27-58). Aceia care vor să se împrietenească cu oamenii pentru a le face cunoştinţă cu marele Prieten al tuturor oamenilor simt adesea lipsa lor de pâine cerească pe care doresc cu atâta râvnă să o dea altora.