10:31 Din întâmplare, se cobora pe acelaşi drum un preot; şi, când a văzut pe omul acesta, a trecut înainte pe alături.
Din întâmplare. Sau ,,prin coincidenţă”.
Se cobora. Adică, de la Ierusalim la Ierihon (vezi la v. 30).
Un preot. Atât preotul, cât şi levitul se reîntorceau de la termenul lor de serviciu de la Templu (COL 382; cf. la cap. 1,5.9.23).
A trecut înainte pe alături. Evident, ca şi cum n-ar fi văzut; de fapt, pentru că nu-i păsa. Făţărnicia a devenit o manta, ca să zicem aşa, pentru a apăra egoismul de neplăceri. Drumeţul nefericit, gol şi rănit (vezi v. 30.34), era fără îndoială plin de sânge şi noroi. Dacă întâmplător persoana aceasta ar fi fost moartă, dacă s-ar fi atins de ea aceasta ar fi însemnat întinare ceremonială atât pentru preot, cât şi pentru levit (vezi Numeri 19,11-22). În plus, el ar fi putut fi un samaritean sau chiar un om dintre Neamuri. Şi, în orice caz, era ilegal pentru un preot să se atingă de trupul mort al oricui altcuiva în afară de o rudă apropiată (vezi Levitic 21,1-4). Fără îndoială multe scuze de felul acesta au trecut prin mintea acestui om când a căutat să-şi îndreptăţească purtarea.