10:27 El a răspuns: Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
Să iubeşti. Învăţătorul legi citează din Deuteronom 6,5 (cf. p. 11,13). Comparaţi Matei 22,36-38, unde Isus mai târziu a dat acelaşi răspuns la aceeaşi întrebare pusă de un alt învăţător al Legii. Cuvintele din Deuteronom 6,5 erau spuse pe dinafară de fiecare iudeu evlavios dimineaţa şi seara ca parte din shema (vezi p. 57) şi erau purtate şi în filacterii (vezi la Exod 13,9). Iudeii care aveau o înţelegere a sensului lăuntric al ,,Legii” (vezi la Deuteronom 31,9; Proverbele 3,1) ar fi trebuit să-şi dea seama că principiile ei nu erau arbitrare, ci bazate pe principiile fundamentale ale binelui care puteau foarte bine să fie rezumate în porunca ,,să iubeşti”.
A iubi pe Dumnezeu aşa cum este arătat şi subînţeles aici înseamnă a dedica în slujba Lui întreaga fiinţă, afecţiunile, viaţa, puterile fizice şi intelectul. Acest fel de ,,iubire” este ,,împlinirea Legii” (Romani 13,10), felul de ,,iubire” în care cineva rămâne când începe, prin harul lui Hristos să ,,păzească” ,,poruncile lui Hristos” (Ioan 14,15; 15,9.10). De fapt, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său în lume cu scopul anumit de a face cu putinţă ca noi să ţinem ,,Legea” în sensul şi în spiritul acesta. Astfel urmează ca ,,dreptatea Legii” să fie ,,împlinită în noi” (Romani 8,3.4). Acela care ,,cunoaşte” cu adevărat voia lui Dumnezeu va ţine ,,poruncile Lui” deoarece ,,iubirea” lui Dumnezeu este ,,făcută desăvârşită” în el (1 Ioan 2,4-6; vezi la Matei 5,48).
Inima. Folosită aici în sensul de ,,înclinaţie”, ,,dorinţă”, ,,minte”. Sufletul. Vezi la Matei 10,28. Aproapele. Gr. plesion (vezi la v. 36). Aici învăţătorul legii citează din Levitic 19,18, unde ,,aproapele” pare să însemneze ,,un semen israelit”. Isus evident extinde definiţia pentru a include
pe samariteni şi, deci, pe neiudei (vezi la Luca 10,36).