10:25 Un învăţător al Legii s-a sculat să ispitească pe Isus şi I-a zis: Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?
Un învăţător al Legii. [Bunul samaritean, Luca 10,25-37. Despre parabole vezi p. 203-207]. Isus era în ultima Sa călătorie din Galileea la Ierusalim (vezi la Matei 19,1). Naraţiunea lasă să se înţeleagă că evenimentul a avut loc la Ierihon. Întâmplarea cu samariteanul şi cu victima tâlhăriei avusese loc de curând (vezi DA 499).
Îndată după întâlnirea cu învăţătorul Legii şi naraţiunea întâmplării cu bunul samaritean, Isus a fost la Betania, după ce tocmai făcuse drumul de la Ierihon (vezi DA 525). Este posibil ca El să fi fost în călătorie spre a lua parte la Praznicul Înnoirii la Ierusalim (vezi la Matei 19,1; cf. Ioan 10,22-38), după care S-a înapoiat în Perea (vezi Ioan 10,39-40). Îndată după retragerea lui Hristos în Perea (v. 39.40), Ioan dă un raport despre învierea lui Lazăr din morţi (cap. 11,1-46).
Să ispitească. [,,L-a ispitit”, KJV]. Întrebarea pe care învăţătorul Legii a pus-o lui Isus fusese ticluită cu grijă de conducătorii religioşi (vezi DA 497).
Învăţătorule. El însuşi un învăţător profesionist al Legii, învăţătorul Legii Îl confrunta pe Isus cu o problemă cu privire la care cărturarii înşişi folosiseră mult timp pentru discuţie.
Ce să fac? Întrebarea învăţătorul Legii arată că concepţia lui în ce priveşte dreptatea era cu totul greşită. Pentru el, ca şi pentru cei mai mulţi iudei din vremea sa, câştigarea mântuirii era cu totul o chestiune de a face acele lucruri care erau prescrise de cărturari. În felul acesta, el socotea că omul putea să câştige mântuirea prin fapte. În textul grec accentul este pus pe cuvântul ,,fac”.
Veşnică. Gr. aionios (vezi la Matei 13,39).