10:1 După aceea Domnul a mai rânduit alţi şaptezeci de ucenici, şi i-a trimis doi câte doi înaintea Lui, în toate cetăţile şi în toate locurile, pe unde avea să treacă El.
Alţi şaptezeci. [Misiunea celor şaptezeci, Luca 10,1-24. Cf. la Matei 9,36 la 11,1.] Vezi harta
p. 222; diagrama p. 231]. Mai bine, ,,alţii şaptezeci”; adică cei şaptezeci erau pe lângă sau în afară de cei doisprezece, nu în plus la alţi ,,şaptezeci” numiţi anterior. Cuvântul ,,a mai” pare să se refere la misiunea celor doisprezece cu un an mai înainte. Pentru timpul, împrejurările şi misiunea celor şaptezeci vezi la Matei 19,1. Dovezi textuale importante (cf. p. 146) ar putea fi citate de asemenea pentru exprimarea ,,şaptezeci şi doi”. Faptul că cei şaptezeci nu sunt menţionaţi din nou lasă să se înţeleagă că aceasta era o numire temporară. Se pare că numirea a avut loc în Perea, dar că cei şaptezeci au fost trimişi mai întâi în ţinutul Samaria (vezi DA 488). Ei Îl însoţiseră pe Isus în a treia călătorie galileană, când cei doisprezece merseseră în prima lor misiune, doi câte doi (vezi DA 488).
O comparaţie este interesantă aici. Au fost doisprezece patriarhi; au fost şi doisprezece ucenici (cf. Apocalipsa 7,4-8; 21,12.14). Moise a rânduit 70 de bărbaţi care să-l ajute la judecarea lui Israel (vezi Numeri 11,16-25); Isus a rânduit de asemenea 70 de bărbaţi care să-L însoţească. Potrivit cu tradiţia iudaică, întemeiată pe lista descendenţilor lui Noe, în Geneza 10, au fost 70 de naţiuni în lume. Sinedriul era alcătuit din 70 de membri, plus preşedintele lui. Numărul 70 juca, prin urmare, un rol important în gândirea iudaică. În ce măsură se poate ca aceasta să-L fi influenţat pe Isus în numirea celor şaptezeci sau dacă se dă vreo însemnătate faptului că ei erau 70 la număr, este ceva ce Inspiraţia nu a descoperit şi asupra căreia speculaţia este zadarnică.
Doi câte doi. Ca şi în cazul celor doisprezece (vezi la Marcu 6,7). Obiceiul acesta pare să fi devenit ceva obişnuit în lucrarea misionară a bisericii creştine primare (vezi Fapte 13,2; 15,27.39.40; 17,14; 19,22). Comparaţi şi misiunea celor doi ucenici ai lui Ioan (Luca 7,19).
Pe unde avea să treacă El. Această expediţie misionară poartă semnele unei campanii evanghelistice organizate cu grijă. Faptul că cei şaptezeci au fost trimişi în anumite localităţi alese înseamnă că Isus Îşi planificase timpul şi determinase mai dinainte exact unde urma să meargă în cursul lunilor care mai rămăseseră (vezi la cap. 2,49). Faptul că cei şaptezeci au mers mai întâi în oraşele şi satele Samariei lasă să se înţeleagă că Isus trebuie să fi făcut o lucrare destul de extinsă acolo în timpul iernii anului 30-31 d.Hr. Atitudinea favorabilă a lui Isus faţă de locuitorii Samariei manifestată cu ocazia întâlnirii Lui cu femeia din Sihar şi a lucrării Lui pentru oamenii din partea locului (vezi Ioan 4,5-42) trebuie să fi contribuit mult pentru a doborî prejudecata. Vizita aceea avusese loc cu doi ani mai înainte de data aceasta, probabil în timpul iernii anului 28-29 d.Hr. Cu ocazia aceea ,,mulţi ajunseseră să creadă în El” (Ioan 4,39.41). Lucrarea celor şaptezeci pentru populaţia samariteană urma să pregătească pe ucenici pentru lucrarea lor în acea regiune (vezi Fapte 1,8). După înviere, lucrarea apostolilor acolo a fost însoţită de mult succes (vezi DA 488).