1:7 N-aveau copii, pentru că Elisabeta era stearpă; şi amândoi erau înaintaţi în vârstă.
Nu aveau copii. La popoarele orientale lipsa de copii a fost totdeauna privită ca o mare nenorocire. Adesea, iudeii o considerau ca o pedeapsă divină pentru păcat (vezi la Levitic 20,20). La iudei, ca şi la unele popoare orientale de astăzi, lipsa copiilor era considerată un temei îndreptăţit pentru poligamie şi concubinaj şi era acceptată ca temei legal suficient pentru divorţ.
Cât de adesea oamenii care fuseseră aleşi înainte de naştere să îndeplinească mari lucrări ale lui Dumnezeu s-au născut în ciuda bătrâneţii sau sterilităţii părinţilor lor (vezi la Geneza 11,30; 17,17; 18,11; 25,21; 30,22-24; 1 Samuel 1,2.8.11)! La oameni multe lucruri sunt cu neputinţă, dar ,,la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă” (Luca 1,37). Dumnezeu îi conduce adesea pe oameni să-şi dea seama de propria lor slăbiciune pentru ca atunci când vine eliberarea ei să poată aprecia puterea şi tăria Lui prin experienţă personală. În cazul Elisabetei era un îndoit motiv de a nu aştepta copii, pentru că la sterilitatea de o viaţă întreagă era adăugată şi vârsta înaintată.
Înaintaţi în vârstă. Literal, ,,înaintaţi în zilele lor”, dintr-un idiom ebraic caracteristic (vezi Geneza 24,1; Iosua 13,1; 1), care înseamnă simplu, ,,înaintat în vârstă”.