1:78 datorită marii îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne-a cercetat Soarele care răsare din înălţime,
Marii îndurări. [,,Îndurării duioase”, KJV; ,,Din îndurările şi milostivirea”, G. Gal.]. Literal, ,,măruntaie de îndurare” (vezi Filipeni 2,1; Coloseni 3,12). Grecii considerau ,,măruntaiele” însemnând ,,abdomenul”, a fi sediul emoţiilor – mânia, neliniştea, mila şi iubirea.
Soarele care răsare. [,,Ivirea zilei”, KJV]. Gr. anatole, ,,răsărirea [soarelui sau a stelelor]” sau ,,est”, adică locul de unde răsare soarele. Termenul este folosit de obicei în NT în sensul de pe urmă (vezi Matei 2,1; 8,11; 24,27; Apocalipsa 7,2; 16,12; etc.). La popoarele orientale din antichitate ca şi la orientalii de astăzi răsăritul este punctul principal al busolei, poziţia de onoare şi respect.
Unii comentatori au corelat cuvântul anatole, ,,răsărit” cu ,,Mlădiţa” care urma să ,,iasă” din ,,rădăcinile” lui David (vezi Isaia 11,1-4; Ieremia 23.5). Este adevărat că cuvântul anatole poate fi folosit în felul acesta; de fapt, este folosit în sensul acesta în LXX-a (Ieremia 23,5). Totuşi, contextul din Luca 1,78.79 arată lămurit că Zaharia se referă aici la răsăritul soarelui şi nu la creşterea unei plante. Comparaţi traducerea: ,,De sus va coborî asupra noastră ziua spre a da lumină celor care şed în întuneric şi în umbra morţii” (v. 78.79, RVS). Maleahi vorbeşte despre Hristos ca ,,Soarele neprihănirii” (Maleahi 4,2; vezi DA 22, 463, 464).