1:77 şi să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii, care stă în iertarea păcatelor lui;
Cunoştinţa mântuirii. Este în însăşi natura lucrurilor că cunoştinţa trebuie să preceadă credinţa, căci ,,cum vor crede în Acela despre care n-au auzit?” (Romani 10,14). Credinţa în Isus cere o înţelegere inteligentă a faptelor şi principiilor fundamentale ale planului de mântuire. Pentru a crede, cineva trebuie să aibă ceva de crezut şi marele obiectiv al lucrării lui Ioan era să pună o fundaţie fermă pentru a crede că Isus din Nazaret era într-adevăr Mesia cel făgăduit, ,,Mielul lui Dumnezeu”, ,,Fiul lui Dumnezeu” (Ioan 1,36.34). Mesia este cel care aduce ,,iertarea” ,,păcatelor” (vezi Matei 1,21; 26,28); înainte mergătorul Său este cel care a adus o cunoştinţă de păcat. Luca face aici evident faptul că ,,mântuirea” de care vorbeşte este mântuirea personală şi nu salvarea politică a naţiunii, Oamenii sunt ,,nimiciţi” din lipsă de cunoştinţă mântuitoare – nu pentru că nu au auzit de ea, ci pentru că au lepădat-o (vezi Osea 4,6).