1:76 Şi tu, pruncule, vei fi chemat proroc al Celui Preaînalt. Căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregăteşti căile Lui,
Prooroc al Celui Prea Înalt. Aici începe secţiunea majoră a imnului lui Zaharia. De la mila Domnului, din întâia secţiune, gândurile lui Zaharia se întorc îndeosebi la fiul său de curând născut, Ioan, care trebuia să fie înainte mergătorul lui Mesia, solul făgăduit al Domnului. Isus este corespunzător numit ,,Fiul Celui Prea Înalt” (v. 32) şi Ioan ,,prooroc al Celui Prea Înalt”. Hristos mărturiseşte că Ioan era ,,mai mult decât un prooroc” (Matei 11,9); într-adevăr, el era într-un anumit sens, cel mai mare dintre toţi proorocii (vezi la Luca 1,15.17).
Înaintea Domnului. [,,Înaintea feţei Domnului”, KJV]. Prezicerile specifice ale lui Isaia (cap. 40,3) şi ale lui Maleahi (cap. 3,1) au fost târziu pretinse de Ioan ca aplicându-se la sine (vezi Ioan 1,23; cf. Matei 11,10; Luca 3,4). ,,Domnul” este evident Mesia şi Hristos este deci identificat, cel puţin în cazul acesta cu Iehova (Domn; vezi vol. I, p. 172) al VT (Isaia 40,3).
Să-I pregăteşti căile. Aceasta era sarcina lui Ioan Botezătorul. El avea să pregătească inimile şi mintea oamenilor pentru Mesia, prin cultivarea interesului faţă de profeţiile cu privire la EL, prin afirmarea că sosise timpul pentru împlinirea profeţiilor şi prin chemarea la ,,pocăinţă” prin care oamenii se puteau califica pentru cetăţenia în împărăţia lui Mesia.