1:74 că, după ce ne va izbăvi din mâna vrăjmaşilor noştri, ne va îngădui să-I slujim fără frică,
Să-i slujim fără frică. Contextul face referire la această ,,frică” mai ales la teama ,,de vrăjmaşii noştri”, adică, tirania cuceritorilor păgâni a căror crudă şi arbitrară exercitare a puterii a fost o piedică pentru închinare şi slujirea lui Dumnezeu. La naşterea lui Ioan şi a lui Isus, Cezar şi Irod erau ,,vrăjmaşii” principali ai poporului iudeu (vezi la Luca 1,5; Matei 2,1). De asemenea, este posibil că Zaharia se referă şi la ,,frica” obsesivă care umple inimile şi străbate viaţa acelora care nu cunosc ,,pacea lui Dumnezeu care întrece orice pricepere” (Filipeni 4,7). Aceasta este frica de forţe misterioase necunoscute care stăpânesc destinele vieţii oamenilor şi teama de marea zi a judecăţii.