1:72 Astfel Îşi arată El îndurarea faţă de părinţii noştri, şi Îşi aduce aminte de legământul Lui cel sfânt,
Îndurare. Îndurarea lui Dumnezeu, într-un anumit sens ,,ţinută ascunsă timp de veacuri” [,,de la întemeierea lumii”], urma acum să fie ,,adusă la cunoştinţă” (Romani 16,25.26). Pentru nenumărate generaţii cei care ,,zăceau în întunericul şi umbra morţii” aşteptaseră Îndurarea întrupată a lui Dumnezeu să le ,,îndrepte picioarele pe calea păcii” (Luca 1,79).
Legământul Său cel Sfânt. ,,Legământul veşnic”, aşa cum fusese descoperit lui Adam şi Evei în Grădina Eden, lui Noe după potop, lui Avraam şi seminţiei lui şi celor credincioşi din toate veacurile (vezi Geneza 9,16; 17,17; Levitic 24,8; Evrei 13,20). Aici referirea principală este făcută la legământ aşa cum fusese dat lui Avraam şi descendenţilor lui (Geneza 15,18; 17,4-7).