1:6 Amândoi erau neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, şi păzeau fără pată toate poruncile şi toate rânduielile Domnului.
Neprihăniţi. [,,Drepţi”, KJV]. Se pare că Zaharia şi Elisabeta aparţineau de acel mic grup care studia cu râvnă profeţiile şi aştepta venirea lui Mesia (DA 44,47,98). Printre iudei termenul ,,neprihănit” ajunsese să aibă un înţeles tehnic şi se referea la aceia care ţineau legea rituală şi tradiţiile iudaice. Este evident că, pentru Zaharia şi Elisabeta neprihănirea era mult mai mult decât o conformare externă faţă de lege. Ei nu erau numai nişte simpli legalişti, ci conştiincioşi şi exemplari în scopul lor hotărât de a se închina lui Dumnezeu ,,în duh şi adevăr” (Ioan 4,24). Alţi membri ai acestui cerc mic, ales, care aştepta venirea lui Mesia erau Iosif şi Maria (vezi la Matei 1,16-19) şi Simeon şi Ana (vezi la Luca 2,25.26.38).
Înaintea lui Dumnezeu. Înainte de convertirea lui, Pavel socotea că are ,,neprihănirea pe care
a. o dă Legea” şi era ,,fără vină” (Filipeni 3,6; vezi Fapte 23,1). Dar convertirea i-a adus înţelegerea că
b. o astfel de ,,neprihănire” [,,dreptate”] era fără de folos (vezi Romani 2,24.25; 1 Timotei 1,15). În cazul lui Zaharia şi a Elisabetei însă ,,neprihănirea” lor o depăşea pe aceea a cărturarilor şi a Fariseilor (Matei 5,20) care-şi făceau faptele bune pentru a fi ,,văzuţi de oameni” (Matei 6,1.5). Zaharia şi Elisabeta erau ,,neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu”. Ei erau succesori nobili ai unor eroi ai credinţei cum ar fi Noe (Geneza 6,9; 7,1; Evrei 11,7), Avraam (Evrei 11,8), Iov (Iov 1,8; 2,3) şi Daniel (Daniel 5,11.12; 10,11), a căror neprihănire este aprobată de cer (vezi Ezechiel 14,14).
Poruncile şi rânduielile. Pe vremea lui Zaharia şi a Elisabetei aceasta însemna a trăi în armonie atât cu Legea morală, cât şi cu legea lui Moise.
Întrucât toţi oamenii ,,au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu” (Romani 3,23; vezi şi 1 Ioan 3,4), toţi au nevoie de cineva care să-i ,,elibereze” din moarte, pedeapsa neascultării (Romani 6,23; 7,24). Eliberatorul nu este altul decât Isus Hristos (cap. 7,25 la 8,4). Dar până la venirea Mântuitorului în lume, Dumnezeu a rânduit un sistem de jertfe (Evrei 9,1) pe care El l-a dat ,,până la o vreme de îndreptare”, adică până ce Hristos avea să intre în lucrarea Lui preoţească (v. 10,11). Cu alte cuvinte, Zaharia şi Elisabeta urmăreau să asculte de Dumnezeu, căutau mântuirea prin mijloacele rânduite şi drept urmare erau socotiţi ,,neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu”.