1:64 În clipa aceea, i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba, şi el vorbea şi binecuvânta pe Dumnezeu.
Dezlegat. Handicapul fizic al lui Zaharia a fost acum înlăturat. Minunea aceasta, care a avut loc la numirea copilului, a servit ca să confirme naşterea lui Ioan ca o împlinire a viziunii din Templu cu aproape un an mai înainte.
Binecuvântaţi pe Dumnezeu. Era potrivit ca primele cuvinte ale lui Zaharia să fie cuvinte de preamărire a lui Dumnezeu. În timp ce ultimele lui cuvinte exprimaseră îndoială (v. 18), primele lui cuvinte, acum, erau o exprimare de credinţă. Aceasta ar arăta că lunile lui de tăcere avuseseră ca rezultat un mare câştig spiritual. Toate celelalte voci fiind aduse la tăcere şi aşteptând în tăcere şi smerenie înaintea lui Dumnezeu, Zaharia a descoperit că ,,tăcerea sufletului” făcuse ,,mai distinct glasul lui Dumnezeu” (vezi DA 363).