1:63 Zaharia a cerut o tăbliţă de scris, şi a scris, zicând: Numele lui este Ioan. Şi toţi s-au minunat.
O tăbliţă de scris. Gr. pinakidion, ,,o tăbliţă” de unde ,,o tăbliţă de scris”. Dacă o astfel de tăbliţă de scris nu era un obiect obişnuit în căminele din Iudea, probabil că starea lui Zaharia făcuse întrebuinţarea ei necesară în căminul lui în timpul suferinţei lui (vezi la v. 62).
A scris, zicând. Un idiom ebraic îndeobşte folosit pentru a introduce un citat direct (vezi 2 Regi 10,6). Ioan. Vezi la v. 13,60. Zaharia scrise, literal, ,,Ioan, este numele lui”. Problema nu urma să fie discutată mai departe.
Toţi s-au minunat. Probabil nu atât de mult din cauza alegerii unui nume, cât de faptul că Zaharia era de acord cu Elisabeta în acordarea acestui nume deosebit fiului lor (vezi la v. 22,62). Unii comentatori, susţinuţi de cel puţin un manuscris vechi (Bezae), leagă afirmaţia aceasta cu ceea ce urmează şi anume, dezlegarea limbii lui Zaharia (v. 64), decât cu ceea ce precede enunţarea. Totuşi, oricum ar fi, este sigur că Zaharia a început să vorbească ,,imediat” [,,în clipa aceea”] după ce a scris numele ,,Ioan” (v. 64). Chiar în clipa aceea graiul lui a fost restatornicit şi fără îndoială şi auzul lui (vezi la v. 62). Codexul Bezae şi manuscrisele vechi latine au propoziţiile v. 63,64 într-o ordine diferită: ,,Îndată limba sa a fost dezlegată şi toţi s-au minunat, iar gura lui a fost deschisă”.