1:59 În ziua a opta, au venit să taie pruncul împrejur, şi voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său.
În ziua a opta. La evrei era obiceiul de a se săvârşi ritualul circumciziei în ziua a opta, adică atunci când copilul era în vârstă de şapte zile, aşa cum socotim noi timpul (Geneza 17,10-14; 21,4; vezi la cap. 17,10.11). Circumcizia reprezenta admiterea copilului în legătura legământului. Importanţa ei este atestată de cererea expresă ca ea să fie făcută (Levitic 12,3). Ea avea loc chiar şi în Sabat (Ioan 7,22.23; cf. Filipeni 3,5). Circumcizia marca pe iudeii de parte bărbătească ca membrii ai poporului ales sub teocraţie. Dumnezeu a ales pe Avraam şi pe descendenţii lui ca neam şi descendenţa din Avraam era considerată ca făcând în mod automat din acea persoană un supus al teocraţiei. El nu avea de ales în privinţa aceasta; el era israelit şi israeliţii erau naţiunea aleasă a lui Dumnezeu. Totuşi, descendenţa avraamică nu asigura mântuirea, aşa cum este evident din repetatele declaraţii ale Sfintei Scripturi (vezi Luca 3,8; Ioan 8,33-39; Romani 2,25-29; 9,4-8; Galateni 3,7.9.16.29); totuşi nici un iudeu nu putea să intre în relaţia de legământ fără conformarea la acest ritual, pe care Dumnezeu îl rânduise pentru Israel.
După cum circumcizia era pentru Israelul literal semnul relaţiei lor de legământ cu Dumnezeu, tot aşa este botezul pentru creştini (vezi Coloseni 2,10-12; vezi la Geneza 17,10), descendenţii spirituali ai lui Avraam (Galateni 3,7.9.27-29). Poporul ales al lui Dumnezeu nu devine moştenitor al făgăduinţei pe temeiul descendenţei fizice, ci pe temeiul credinţei personale în puterea lui Hristos de a mântui de sub puterea şi pedeapsa păcatului (vezi Fapte 2,38; 3,19; 8,36.37).
Voiau să-i pună numele. [,,L-au numit”, KJV]. Textul grec poate fi interpretat ca însemnând că ei voiau să-l numească sau începeau să-l numească după numele tatălui lui. Prietenii şi rudele se adunaseră ca să se bucure cu Zaharia şi Elisabeta şi să împartă cu ei bucuria împrejurării. Se pare că ei luaseră iniţiativa în evenimentul zilei. Unii dintre ei, fără îndoială, erau membri ai preoţiei şi unul din aceştia putea să administreze ritualul circumciziei. Ne putem închipui discuţia lor cu privire la problema numelui şi căderea de acord asupra numelui Zaharia. Este un fapt întâlnit şi în VT ca prietenii şi rudele să participe la numirea copilului (vezi Rut 4,17). Propunând să numească copilul după numele tatălui său, cei adunaţi în casa lui Zaharia şi a Elisabetei urmau o procedură obişnuită şi fără îndoială credeau că nu va fi ridicată nici o obiecţie faţă de felul în care-l onorau pe Zaharia şi îi arătau respect. Probabilitatea că Zaharia era la data acea surd ca şi mut (vezi la Luca 1,62) pare să-l fi eliminat de la discuţii şi decizii.