1:58 Vecinii şi rudele ei au auzit că Domnul a arătat mare îndurare faţă de ea, şi se bucurau împreună cu ea.
Rudele ei. [,,Verii ei”, KJV]. Adică, neamurile ei (vezi la v. 36).
Se bucura împreună cu ea. Vecinii Elisabetei se bucurau împreună cu ea. Unele traduceri zic ,,o felicitau” lucru pe care prietenii şi rudele au făcut-o, fără îndoială; dar cele spuse de Luca aici nu se ocupă atât de mult cu felicitările, cât cu un sentiment autentic de înţelegere din partea prietenilor Elisabetei (cf. Luca 15,6.9; 1 Corinteni 12,26).
Un autentic interes plin de simpatie faţă de bucuriile şi întristările altora este o virtute creştină fundamentală. De fapt, aceasta este baza pe care stau toate legăturile adevărate cu semenii noştri. O astfel de preocupare pentru binele altora este rezultatul practic al lucrării Legii lui Dumnezeu în inimă – al acelui fel de iubire care împlineşte Legea (Matei 22,39.40; Romani 13,10). Un om nu poate fi un urmaş al Învăţătorului dacă nu este gata şi dispus să ,,se bucure cu aceia care se bucură şi să plângă cu cei care plâng” (Romani 12,15). Vezi la Matei 5,43-48.