Electronic Books / Adventist / Romanian / Comentarii Biblice / Web / Luca

Luca 1:48


1:48 pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că de acum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită,

A privit. Pentru inima smerită este ceva uimitor ca Dumnezeu, care conduce sferele cereşti prin spaţiul infinit, să Se plece să ,,locuiască” cu cei care sunt ,,zdrobiţi şi smeriţi” în duh (vezi Isaia 57,15). El nu numai că ne-a luat în seamă în starea noastră ,,smerită” a păcatului”, ci a devotat resursele fără limită ale cerului pentru mântuirea noastră.

Starea smerită. Gr. tapeinosis, ,,condiţie modestă”, ,,stare smerită” sau ,,umilinţă”. Cuvântul se referă la poziţia smerită în viaţă a Mariei, nu la spiritul ei de umilinţă. Dar chiar în ,,starea smerită” aflase ,,har înaintea lui Dumnezeu” şi lucrul acesta era pentru ea de mai mare valoare decât toate comorile şi decât toată onoarea şi respectul pe care le avea de oferit pământul.

Mă vor ferici. [,,Mă vor numi fericită”, KJV]. Adică, vor gândi despre mine că sunt fericită şi onorată. Lea a dat glas unui gând asemănător la naşterea lui Aşer (vezi Geneza 30,13).