1:3 am găsit şi eu cu cale, prea alesule Teofile, după ce am făcut cercetări cu de-amănuntul asupra tuturor acestor lucruri de la obârşia lor, să ţi le scriu în şir unele după altele,
Am găsit cu cale. I s-a părut corespunzător lui Luca să alcătuiască un raport complet, exact şi autentic al vieţii lui Hristos, poate cu gândul de a relata unele evenimente care fuseseră omise în relatările anterioare scrise de ,,mulţi” (vezi la v. 1). Cuvintele acestea descoperă felul în care cel puţin unii din scriitorii Bibliei au fost conduşi de Dumnezeu să pregătească raportul inspirat. Impresia dată minţii lui Luca de Duhul Sfânt a avut efectul ca un anumit procedeu să i se pară corespunzător şi de dorit pentru el. În relatarea conciliului de la Ierusalim la care s-a dat o atenţie deosebită admiterii Neamurilor în biserica creştină, Luca citează pe apostoli ca scriind credincioşilor din Antiohia că felul de procedare propus li se ,,păruse bun” (,,găsiseră cu cale”) (vezi Fapte 15,25). Fraţii se consfătuiseră, dar deliberările lor erau călăuzite de Duhul Sfânt şi ei explicau cu încredere că ,,s-a părut nimerit Duhului Sfânt şi nouă” (v. 28). Aşa a fost cu Luca; Duhul Sfânt l-a îndemnat să scrie. Dar când a scris, el a scris din propria sa liberă voinţă, călăuzit de Dumnezeu. Cu privire la felul în care Duhul Sfânt i-a călăuzit pe diferiţii autori ai Bibliei vezi EGW materialul suplimentar la 2 Petru 1,21.
După ce am făcut cercetări cu de-amăruntul. [,,Având o înţelegere deplină”, KJV]. Literal, ,,după ce am urmărit cu exactitate”. Al doilea motiv al lui Luca de a scrie este dorinţa de a transmite altora foloasele propriului său studiu temeinic al vieţii şi lucrării lui Isus. Evident, Luca a luat-o de la început şi a cercetat totul. El oferă naraţiunea sa evanghelică drept o prezentare exactă, temeinică şi sistematică a vieţii lui Isus. În timp ce Matei accentuează învăţăturile lui Isus şi Marcu întâmplările lucrării vieţii lui Isus, Luca combină ambele elemente într-un fel mai complet şi sistematic decât oricare alţii. Pretenţia lui Luca de ,,înţelegere a tuturor lucrurilor” [,,cercetare cu de-amăruntul”] din partea lui nu este doar o laudă deşartă; 43 din 179 de părţi ale naraţiunii sinoptice apar numai în Evanghelia lui. Vezi p. 191.192.
De la obârşia lor. [,,Începutul începutului”, KJV]. Adică, a vieţii lui Isus. Luca, asemenea unui explorator, a urmărit cursul evenimentelor până la obârşia lor şi l-a urmărit şi pe deasupra, în toată desfăşurarea lor. De aceea, Luca prezintă împrejurările naşterii şi copilăriei lui Isus mult mai amănunţit de cum o fac ceilalţi evanghelişti. Numai Luca relatează cinci din cele şase evenimente menţionate în Evanghelii înainte de naşterea lui Isus (vezi p. 196).
În şir. [,,În ordine”, KJV]. Gr. kathexes, ,,una după alta” sau ,,consecutiv” (vezi la v. 1). Matei constă mai ales din cuvântările lui Isus aranjate pe subiecte, în timp ce Marcu se ocupă de evenimentele vieţii lui Isus, grupându-le după fel. Aranjamentul general al lui Matei şi al lui Marcu era cronologic, dar succesiunea cronologică nu era obiectivul lor principal. Ei au rearanjat ordinea diferitelor incidente în armonie cu scopul călăuzitor al cărţii lor. Luca, pe de altă parte, urmează mai degrabă o ordine strict cronologică. Matei şi Marcu nu au încercat o astfel de prezentare. Vezi p. 191.192.
Prea alesule. [,,Prea excelent”, KJV]. Un titlu folosit la adresarea câtre un înalt funcţionar de stat, comparabil cu modernul nostru ,,excelenţa voastră”. Acelaşi termen este folosit cu referire la procuratorii romani ai Iudeii (Fapte 23,26; 24,3; 26,25). Este demn de notat faptul de a găsi un om de rang oficial superior care acceptă creştinismul în această perioadă timpurie.
Teofile. Literal, ,,prieten al lui Dumnezeu”. Nu sunt dovezi pentru a sprijini explicaţia populară că numele Teofil nu reprezenta nici o persoană anumită, ci era mai degrabă un nume general folosit de Luca pentru creştini în general. Totuşi, titlul ,,prea alesule”, ,,prea excelentule” pare să lase să se înţeleagă în mod precis că este intenţionată o persoană reală. Teofil era probabil un convertit dintre Neamuri, aşa cum lasă să se înţeleagă numele lui grec.