1:34 Maria a zis îngerului: Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?
Cum se va face lucrul acesta? Contextul lasă să se înţeleagă că Maria a crezut vestirea îngerului fără ezitare. În credinţă simplă a întrebat cum va avea loc minunea viitoare.
Ştiu. Adică cunoştinţă trupească. Maria putea vorbi ca o fată curată, afirmând virginitatea ei (vezi la Matei 1,23). Felul ei de exprimare a faptului acesta este idiomul ebraic obişnuit pentru castitate premaritală (vezi Geneza 19,8; Judecători 11,39; etc.). Aşa cum El face adesea cu noi astăzi, Dumnezeu a făcut-o pe Maria să devină pe deplin conştientă de faptul că evenimentul anticipat era dincolo de puterea omenească, că era imposibil din punct de vedere omenesc, înainte de a-i prezenta mijlocul prin care va fi realizat. În felul acesta Dumnezeu ne conduce să apreciem bunătatea Lui şi puterea Lui şi ne învaţă să avem încredere în El şi în făgăduinţele Sale.
Încercarea de a citi un legământ de perpetuă virginitate în aceste cuvinte ale Mariei este cu totul neîndreptăţită (vezi la Matei 1,25). A rămâne astfel o virgină pe viaţă era în considerat general o ocară de către iudei, nu o virtute. Incapacitatea de a da naştere la copii era totdeauna un prilej de amărăciune şi remuşcare pentru soţie (vezi Geneza 30,1; 1 Samuel 1,4-7; etc.). Ideea că ea a rămas pururea fecioară a apărut în secolele de mai târziu, probabil dintr-o înţelegere greşită a ceea ce constituie virtute. Ea lasă să se înţeleagă că familia, o instituţie rânduită de Dumnezeu nu reprezintă cel mai înalt ideal de viaţă socială. Vezi la Matei 19,3-12.