1:33 Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit.
Va împărăţi. Este demn de observat că în soliile îngereşti şi exprimările profetice date cu privire la naşterea lui Hristos nu prea s-au făcut aluzii la rolul lui Hristos ca Unul care suferă. Aici, de pildă, Gabriel priveşte înainte la culminarea glorioasă a planului de mântuire, trecând cu totul peste orice referire la răstignire. Poate că bucuria din cer la naşterea Mântuitorului şi a celor câţiva de pe pământ care L-au recunoscut şi L-au primit, a făcut să pară necorespunzător să menţioneze crucea care trebuia să preceadă coroana. Isus Însuşi, ,,Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre,…care,
pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea” urmează să şadă ,,la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu” (Evrei 12,2). Cât de adesea profeţii VT au ridicat ochi inspiraţi de la suferinţa adusă de păcat, la gloria finală a universului curăţat de toate urmele de păcat!
Casa lui Iacov. Adică, descendenţii lui Iacov. Într-un sens spiritual aceştia cuprind pe toţi aceia care cred în Hristos, indiferent dacă sunt iudei sau dintre Neamuri (Romani 2,25-29; Galateni 3,26-29; 1 Petru 2,9.10, etc.).
În veci. Literal, ,,în veacuri” (vezi la Matei 13,39). Oamenii sfinţi din vechime priveau în viitor către timpul când lucrurile trecătoare ale pământului urmau să facă loc realităţilor dăinuitoare ale veşniciei. Regatele pământului care, dintr-un punct de vedere omenesc, adesea par că se ridică maiestuos, unul după altul, se topesc ca şi casele de gheaţă sub razele soarelui de vară. Oamenii se luptă pentru permanenţă şi securitate; dar acestea nu vor fi niciodată realizate până când Hristos nu-Şi statorniceşte împărăţia – o împărăţie ,,care nu va fi nimicită niciodată” (Daniel 2,44), o împărăţie care ,,nu va trece” (Daniel 7,14), una care va fi ,,o împărăţie veşnică” (vezi la Psalmii 145,13) şi va dăinui ,,de acum şi până în veac” [,,chiar pururi”, KJV] (Mica 4,7). Făgăduinţa Tatălui că împărăţia Fiului Său va fi ,,în veci de veci” (Evrei 1,8) nu era necunoscută iudeilor din vremea lui Hristos (Psalmii 45,6.7; cf. Ioan 12,34).