1:31 Şi iată că vei rămâne însărcinată, şi vei naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Isus.
Vei rămânea însărcinată. [,,Vei zămisli”, KJV]. Formularea v. 31 seamănă oarecum aceleia din Geneza 16,11, unde o făgăduinţă asemănătoare a fost făcută lui Agar. Îngerul vestea împlinirea făgăduinţei făcute Evei (vezi la Geneza 3,15).
Modul în care Împăratul universului a putut şi a vrut să Se plece spre a fi ,,făcut trup” (Ioan 1,14), spre a fi ,,născut din femeie” (Galateni 4,4), ,,asemenea oamenilor” este o taină de necuprins şi de neînţeles pe care inspiraţia n-a socotit de bine să o descopere. Cu ce înfiorare şi respect trebuie să fi urmărit cerul cum Fiul lui Dumnezeu ,,coboară de pe tronul universului” (DA 23), Se depărtează din curţile slavei şi Se pleacă pentru a lua asupra Sa natura omenească, pentru a fi făcut ,,asemenea fraţilor Săi în toate” (Evrei 2,17), să Se smerească şi să fie ,,găsit ca un om” (vezi nota adiţională la Ioan 1; vezi la Filipeni 2,7.8).
Cu frică şi cutremur ar trebui şi noi să contemplăm iubirea fără seamăn a lui Dumnezeu în actul de a da pe unicul Său Fiu spre a lua natura noastră (Ioan 3,16). Prin smerenia Sa Hristos S-a legat ,,cu natura omenească printr-o legătură care niciodată nu urmează să fie întreruptă” (DA 25). În darul acesta minunat caracterul lui Dumnezeu iese la iveală în contrast categoric cu caracterul celui rău care, deşi este o fiinţă creată, a căutat să se înalţe şi să fie ,,la fel cu Cel Prea Înalt” (Isaia 14,14).
Îi vei pune numele. [,,Îl vei chema”, KJV]. Vezi la Matei 1,21.