1:29 Tulburată foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemneze urarea aceasta.
Tulburată. Gr. diatarasso, ,,a agita mult” sau ,,a tulbura mult”. Maria era tulburată de apariţia bruscă, neaşteptată a îngerului, dar cu atât mai mult de marea onoare exprimată în salutarea extraordinară a îngerului adresată ei. Ea era ,,tulburată” dar calmă.
Se întreba singură. Literal, ,,judeca” sau ,,delibera”. Deşi tulburată, Maria se străduia să judece bine lucrurile şi să descopere cauza acestei experienţe neobişnuite. În împrejurări de felul acesta mulţi oameni poate şi-ar pierde, pentru moment, capacitatea de gândire. Maria pare să fi fost nu numai o tânără virtuoasă şi devotată, dar şi de o remarcabilă inteligenţă. Nu numai că avea
o cunoaştere neobişnuită a Scripturilor, dar şi reflecta la înţelesul diferitelor întâmplări pe care i le aducea viaţa (vezi cap. 2,19.51). Spre deosebire de Zaharia care s-a înspăimântat (cap. 1,12), Maria pare să-şi fi păstrat prezenţa de spirit.