1:21 Norodul însă aştepta pe Zaharia, şi se mira de zăbovirea lui în Templu.
Aştepta. Literal, ,,erau aşteptând”, adică stăruiau să aştepte. Zaharia a rămas singur în sfânta mai mult ca de obicei. Obiceiul cerea ca preotul care aducea darul de tămâie în orele de dimineaţă şi de seară să nu-şi prelungească rămânerea în sfânta, ca nu cumva poporul să aibă prilej de îngrijorare. În plus, poporul nu avea voie să plece până când nu ieşea preotul oficiant să pronunţe binecuvântarea aaronică (vezi Numeri 6,23-26). Potrivit cu cele relatate de Talmud, jertfa de tămâie adusă pe altarul de aur trebuia să fie făcută cu promptitudine.