1:15 Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare, şi se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii sale.
Va fi mare. În aprecierea cerului nu bogăţia, rangul, descendenţa nobilă sau darurile intelectuale constituie mărimea. Dumnezeu apreciază valoarea morală şi preţuieşte însuşirile de iubire şi curăţie. Ioan era mare, ,,înaintea Domnului” (vezi Matei 11,11) în contrast cu Irod, ,,mare” înaintea oamenilor care-şi doresc rang, bogăţie şi putere. Ioan era un mare slujitor al semenilor săi; Irod era un mare tiran peste ei. Ioan trăia pentru alţii; Irod trăia numai pentru sine; Ioan era mare în acelaşi fel ca şi Ilie în ce priveşte întoarcerea multora ,,din fiii lui Israel la Domnul…Dumnezeul lor” (Luca 1,16). Irod era mare în acelaşi fel cum Nimrod fusese mare (vezi Geneza 10,9-12), în conducerea oamenilor la îndoială şi la opoziţie faţă de Dumnezeu (Geneza 10,9.10; vezi cap. 11,2-4). Vezi p. 41,42; vezi la Matei 11,13.14.
Vin. Gr. oinos (vezi mai jos la ,,băutură ameţitoare”).
Băutură ameţitoare. Gr. sikera, un cuvânt împrumutat din aramaică, ,,shikra” şi din ebraică shekar (vezi la Numeri 28,7). Shekar poate fi vin sau orice băutură îmbătătoare ca vinul, fie că este făcută din orz sau distilată din miere sau curmale. Rădăcina verbului ebraic înseamnă ,,a se umple de băutură”, ,,a bea până se înveseleşte” sau ,,a fi beat”. Unii comentatori au crezut că folosirea din partea lui Luca a celor doi termeni oinos, ,,vin” şi sikera ,,băutură ameţitoare [tare]” arată că băuturile ameţitoare făcute din struguri nu sunt cuprinse în termenul sikera. Dar distincţia aceasta nu este îndreptăţită deoarece: 1) Sikera este doar o transliterare greacă a ebraicului shekar, care include toate băuturile ameţitoare. 2) Forma poetică a v. 14-17 nu justifică o distincţie în ce priveşte felul între ,,vin” şi ,,băutură ameţitoare” cum nu o justifică între ,,bucurie” şi ,,veselie” din v. 14. Când vorbim despre lucrare cu ,,toate puterile şi cu toată tăria” nu ne gândim la două surse distincte de putere; ci vrem să spunem că se lucrează din răsputeri. În acelaşi fel, Luca, sau mai degrabă îngerul Gabriel, foloseşte cei doi termeni numai pentru a accentua excluderea oricărei băuturi ameţitoare.
Ca şi Samson (Judecători 13,4.5) şi Samuel (vezi la 1 Samuel 1,22), Ioan Botezătorul era un nazireu din naştere (DA 192). Un nazireu (vezi la Geneza 49,26; Numeri 6,2) trebuia să-şi ţină apetitul şi pasiunile sub strictă supunere în toate împrejurările, conform principiului (vezi la Judecători 13,5). Sarcina importantă încredinţată lui Ioan Botezătorul urma să ceară tărie mintală şi pricepere spirituală, pentru ca să poată sta ca o pildă înaintea oamenilor vremii sale. La fel, aceia care participă la sarcina de a proclama a doua venire a lui Hristos trebuie să-şi cureţe viaţa ,,după cum El este curat” (1 Ioan 3,3).
Se va umple de Duhul Sfânt. Şi nu de băutură ameţitoare (vezi Efeseni 5,18). Când apostolii au fost ,,umpluţi cu Duhul Sfânt” la ziua Cincizecimii (Fapte 2,4.15-17), au fost învinuiţi că ,,sunt plini de must” (v. 13). Pentru aceia pe care Dumnezeu i-a ales pentru slujba Sa nu trebuie să existe vreo îndoială cu privire la felul de stimulare care-i mână la acţiune. Forma inferioară de stimulare exclude forma superioară. Ioan urma să fie iluminat, sfinţit şi călăuzit de influenţa Duhului Sfânt. În Evanghelia sa şi în cartea Faptelor, Luca menţionează Duhul Sfânt de peste 50 de ori, în comparaţie cu menţionarea doar de 15 ori de către toţi ceilalţi scriitori ai Evangheliei laolaltă.
Din pântecele mamei sale. Însăşi existenţa lui Ioan se datora voii şi puterii lui Dumnezeu, nu a omului. El a venit pe lume cu soarta vieţii hotărâtă şi a fost dedicat lui Dumnezeu chiar de la început. Era cu putinţă ca Duhul Sfânt să ,,umple” pe Ioan de la naştere deoarece Duhul fusese în stare să umple mai întâi pe mama lui Ioan, Elisabeta, îndrumând şi stăpânind viaţa ei. În primii ani ai copilului, părinţii urmează să stea în locul lui Dumnezeu pentru el (PP 308). ,,Fericiţi sunt părinţii a căror viaţă este o adevărată reflectare a celei divine” (PK 245). Prin Duhul Sfânt, Maria a primit înţelepciune de a conlucra cu trimişii cereşti la dezvoltarea şi educarea lui Isus (DA 69). Mamele de astăzi care aleg să trăiască în comuniune cu Dumnezeu pot aştepta ca Duhul Sfânt să-i modeleze pe micuţii lor, ,,chiar din cele mai timpurii clipe ale lor” (DA 512). În felul acesta, copiii noştri, ca şi Ioan Botezătorul se pot bucura de privilegiul fericit de a fi ,,umpluţi de Duhul Sfânt”. Vezi la cap. 2,52.