9:1 În ziua a opta, Moise a chemat pe Aaron şi pe fiii lui, şi pe bătrânii lui Israel.
În ziua a opta. Cele şapte zile de consacrare trecuseră şi venise timpul ca Aaron să aducă prima lui jertfă. Înainte de acest moment, el nu îndeplinise nici un serviciu strict preoţesc pentru popor. Instruirea lui fusese completă, totuşi trebuie că el a întâmpinat cu o oarecare nelinişte ziua de punere la probă.
Moise a chemat pe Aaron şi pe fiii lui şi pe bătrânii poporului să vină cu jertfele cerute şi să-şi înceapă lucrarea. În timp ce făceau acest lucru, tot poporul s-a apropiat şi a stat înaintea Domnului (v.5).
9:2 Şi a zis lui Aaron: Ia un viţel pentru jertfa de ispăşire, şi un berbec pentru arderea de tot, amândoi fără cusur, şi adu-i înaintea Domnului.
Verset ce nu a fost comentat.
9:3 Să vorbeşti copiilor lui Israel, şi să le spui: Luaţi un ţap, pentru jertfa de ispăşire, un viţel şi un miel de un an şi fără cusur, pentru arderea de tot;
Verset ce nu a fost comentat.
9:4 un taur şi un berbec, pentru jertfa de mulţumire, ca să-i jertfiţi înaintea Domnului, şi un dar de mâncare, frământat cu untdelemn. Căci azi vi se va arăta Domnul.
Verset ce nu a fost comentat.
9:5 Ei au adus înaintea cortului întâlnirii tot ce poruncise Moise; şi toată adunarea s-a apropiat, şi a stat înaintea Domnului.
Verset ce nu a fost comentat.
9:6 Moise a zis: Să faceţi ce a poruncit Domnul; şi vi se va arăta slava Domnului.
Verset ce nu a fost comentat.
9:7 Moise a zis lui Aaron: Apropie-te de altar; adu-ţi jertfa ta de ispăşire şi arderea ta de tot, şi fă ispăşire pentru tine şi pentru popor; adu şi jertfa poporului şi fă ispăşire pentru el, cum a poruncit Domnul.
Verset ce nu a fost comentat.
9:8 Aaron s-a apropiat de altar, şi a junghiat viţelul pentru jertfa lui de ispăşire.
Aaron s-a apropiat. Fără nici o ezitare, Aaron a jertfit pentru sine, iar fiii lui l-au ajutat să îndeplinească procedurile de folosire a sângelui. El a făcut totul ,,după regulă”, fără nici o greşeală.
9:9 Fiii lui Aaron i-au adus sângele la el; el şi-a muiat degetul în sânge, a uns coarnele altarului, iar celălalt sânge l-a turnat la picioarele altarului.
Verset ce nu a fost comentat.
9:10 A ars pe altar grăsimea, rărunchii, şi prapurul ficatului de la viţelul pentru jertfa de ispăşire, cum poruncise lui Moise Domnul.
Cum poruncise... Domnul. În toate acestea, Moise a fost un observator interesat. El a fost singurul cu care comunicase Dumnezeu şi care îi instruise pe Aaron şi fiii lui cu privire la ce aveau să facă. Acum el veghea ca toate lucrurile să fie făcute conform cu instrucţiunile lui Dumnezeu. Ar fi fost o mare greşeală pentru Aaron să stropească sângele jertfei de ispăşire de jur împrejurul altarului. Acest lucru nu trebuia să fie făcut niciodată. Sângele jertfei de ispăşire trebuia să fie pus pe coarnele altarului. Sângele arderii de tot era întotdeauna stropit pe altar de jur împrejur. Simbolismul cerea ca totul să fie făcut exact în felul prescris de Dumnezeu. De aceea, Aaron n-a făcut nici o greşeală.
9:11 Iar carnea şi pielea le-a ars în foc afară din tabără.
Verset ce nu a fost comentat.
9:12 A junghiat apoi arderea de tot. Fiii lui Aaron i-au adus sângele la el, şi el l-a stropit pe altar de jur împrejur.
Verset ce nu a fost comentat.
9:13 I-au adus şi arderea de tot tăiată în bucăţi, cu cap cu tot, şi le-a ars pe altar.
Verset ce nu a fost comentat.
9:14 A spălat măruntaiele şi picioarele, şi le-a ars pe altar, deasupra arderii de tot.
Verset ce nu a fost comentat.
9:15 În urmă, a adus jertfa pentru popor. A luat ţapul pentru jertfa de ispăşire a poporului, l-a junghiat, şi l-a adus jertfă de ispăşire, ca şi pe cea dintâi jertfă.
Jertfa pentru popor. Terminând cu jertfa adusă pentru sine, Aaron a trecut la ritualul pentru jertfele poporului. Procedeul era oarecum diferit de acela care avea să fie urmat mai târziu, pentru că aceasta a fost prima dată când Aaron a jertfit pentru popor. De obicei, o jertfă de ispăşire pentru popor consta dintr-un viţel (cap. 4,14), şi sângele lui trebuia să fie dus în prima despărţitură a sanctuarului (cap. 4,17.18), dar aici jertfa de ispăşire era un ţap. Cu excepţia Zilei de Ispăşire, sângele ţapului nu era dus în sanctuar. Aaron avusese instrucţiuni hotărâte cu privire la jertfa zilei, şi a urmat aceste instrucţiuni. Totul a fost făcut cum poruncise Moise, fără greşeală.
9:16 A adus apoi arderea de tot, şi a jertfit-o, după rânduielile aşezate.
Verset ce nu a fost comentat.
9:17 A adus şi jertfa de mâncare, a umplut un pumn din ea, şi a ars-o pe altar, afară de arderea de tot de dimineaţă.
Verset ce nu a fost comentat.
9:18 A junghiat apoi taurul şi berbecul, ca jertfă de mulţumire pentru popor. Fiii lui Aaron au adus sângele la el, şi el a stropit pe altar de jur împrejur.
Verset ce nu a fost comentat.
9:19 I-au adus apoi grăsimea taurului şi a berbecului, coada, grăsimea care acoperă măruntaiele, rărunchii, şi prapurul ficatului;
Verset ce nu a fost comentat.
9:20 au pus grăsimile acestea deasupra piepturilor, şi el a ars grăsimile pe altar.
Verset ce nu a fost comentat.
9:21 Aaron a legănat într-o parte şi într-alta, ca dar legănat înaintea Domnului, piepturile şi spata dreaptă, cum poruncise lui Moise Domnul.
Verset ce nu a fost comentat.
9:22 Aaron şi-a ridicat mâinile spre popor, şi l-a binecuvântat. Apoi, după ce a adus jertfa de ispăşire, arderea de tot şi jertfa de mulţumire, s-a pogorât.
Aaron şi-a ridicat mâinile. Poporul fusese un spectator interesat. Ei îl văzuseră pe Aaron jertfind pentru sine, îl văzuseră jertfind pentru ei. Acum, Aaron şi-a ridicat mâinile spre popor şi l-a binecuvântat. Acesta era un moment solemn şi fericit, pentru că Dumnezeu primise jertfele lor.
9:23 Moise şi Aaron au intrat în cortul întâlnirii. Când au ieşit din el, au binecuvântat poporul. Şi slava Domnului s-a arătat întregului popor.
Slava Domnului. Moise şi Aaron au mers împreună în sanctuar. Ce a avut loc acolo nu ni se spune, dar cei doi fraţi trebuie să fi fost plini de teamă şi respect când s-au aflat în faţa perdelei care separa Sfânta de Sfânta Sfintelor. Putem crede că Moise l-a instruit pe Aaron cu privire la candele, pâinile pentru punerea sângelui pe coarnele altarului tămâierii. Nu ni se spune dacă perdeaua a fost dată la o parte şi dacă Aaron a primit instrucţiuni cu privire la ce avea să facă în Ziua Ispăşirii. Stropirea sângelui pe tronul harului era actul cel mai sacru pe care putea fi chemat să-l îndeplinească.
Deodată ,,slava Domnului s-a arătat întregului popor”. Nu ne este spus despre felul exact al acestei demonstraţii, dar trebuie să fi fost o uimitoare mărturie a aprobării lui Dumnezeu faţă de clădirea pe care poporul o ridicase pentru El şi faţă de Moise şi Aaron ca servi ai Săi. Aaron fusese consacrat pentru preoţie, iar acum Dumnezeu Şi-a pus pecetea asupra lui.
9:24 Un foc a ieşit dinaintea Domnului, şi a mistuit pe altar arderea de tot şi grăsimile. Tot poporul a văzut lucrul acesta; au scos strigăte de bucurie, şi s-au aruncat cu faţa la pământ.
Un foc. Focul acesta l-ar fi putut mistui pe Moise, Aaron şi întreg poporul (cap. 10,1.2), în loc de aceasta, el a mistuit jertfele de pe altar. Dumnezeu Îşi adusese la îndeplinire făgăduinţa (v.4, 6). După tradiţia iudaică, focul sacru obţinut cu ocazia aceasta s-a păstrat cel puţin până la distrugerea Templului lui Solomon, şi poate chiar un timp mai îndelungat.
Dumnezeu acceptase lucrarea omului. Sanctuarul era acum dedicat şi consacrat. Tot aşa şi preoţii. Toate pregătirile au fost încheiate pentru serviciul care avea să continue mai mult de 1400 de ani, iar apoi să fie transferat pentru sanctuarul de sus.
Comentariile lui Ellen G. White 1-9, 22-24 PP 359