7:1 Iată legea jertfei pentru vină: ea este un lucru prea sfânt.
Jertfa pentru vină. În general, toate jertfele erau sfinte, dar acea parte din fiecare jertfă, care era consacrată pentru altar, sau pentru folosul preoţilor, era prea sfântă (cap. 2,10; 10,12). Astfel, pâinea punerii înainte (cap. 24,9), tămâia (Exod 30,36), carnea jertfei pentru păcat şi a jertfei pentru vină erau prea sfinte (Levitic 6,17.18; 7,1.6; 14,13; Numeri 18,9; vezi şi comentariul pentru Levitic 10,13-20).
7:2 În locul unde se junghie arderea de tot, să se junghie şi vita care slujeşte ca jertfă pentru vină. Sângele ei să se stropească pe altar de jur împrejur.
Verset ce nu a fost comentat.
7:3 Să i se aducă toată grăsimea, coada, grăsimea care acoperă măruntaiele,
Să i se aducă. Ritualul de urmat în cazul jertfei pentru vină era acelaşi ca şi cel pentru jertfa pentru păcat, dar slujirea sângelui diferea oarecum. Sângele jertfei pentru păcat era pus pe coarnele altarului arderilor de tot, sângele jertfei pentru vină era stropit de jur împrejurul altarului. În ambele cazuri, grăsimea era arsă pe altar ,,ca jertfă mistuită de foc înaintea Domnului” (v.5).
7:4 cei doi rărunchi şi grăsimea de pe ei, de pe coapse, şi prapurul ficatului, care va fi dezlipit de lângă rărunchi.
Verset ce nu a fost comentat.
7:5 Preotul să le ardă pe altar ca jertfă mistuită de foc înaintea Domnului. Aceasta este o jertfă pentru vină.
Verset ce nu a fost comentat.
7:6 Toată partea bărbătească dintre preoţi să mănânce din ea; şi anume s-o mănânce într-un loc sfânt, căci este un lucru prea sfânt.
Într-un loc sfânt. Adică, în curtea Cortului Întâlnirii. Aici erau păstrate uneltele pentru fiert şi tot aici se adunau preoţii pentru masa comună. Fiecărui preot, cu toate că putea să aibă o meteahnă trupească care îl împiedica de la îndeplinirea îndatoririlor preoţeşti, îi era îngăduit să mănânce ,,din mâncarea Dumnezeului lui, fie lucruri prea sfinte, fie lucruri sfinte” (Levitic 21,22.23).
7:7 Cu jertfa pentru vină este ca şi cu jertfa de ispăşire; aceeaşi lege este pentru amândouă aceste jertfe: vita jertfită va fi a preotului care va face ispăşirea.
Verset ce nu a fost comentat.
7:8 Preotul care va aduce arderea de tot a cuiva, să aibă pentru el pielea arderii de tot pe care a adus-o.
Pielea. Nu este nimic spus despre dispoziţia cu privire la pielea jertfelor pentru vină, sau a jertfelor pentru păcat, afară de cele spuse în cap. 4,11.12.21. Pielea jertfei pentru arderea de tot trebuia să-i fie dată preotului care a slujit.
7:9 Orice jertfă de mâncare, coaptă în cuptor, gătită pe grătar sau în tigaie, să fie a preotului care a adus-o.
Verset ce nu a fost comentat.
7:10 Iar orice jertfă de mâncare, frământată cu untdelemn şi uscată, să fie a tuturor fiilor lui Aaron, a unuia ca şi a celuilalt.
Verset ce nu a fost comentat.
7:11 Iată legea jertfei de mulţumire, care se va aduce Domnului.
Verset ce nu a fost comentat.
7:12 Dacă cineva o aduce ca jertfă de laudă, să aducă, împreună cu jertfa de mulţumire, nişte turte nedospite, frământate cu untdelemn, nişte plăcinte nedospite, stropite cu untdelemn, şi nişte turte din floarea de făină, prăjite şi frământate cu untdelemn.
Verset ce nu a fost comentat.
7:13 Pe lângă aceste turte, să aducă şi pâine dospită pentru darul lui de mâncare, împreună cu jertfa lui de laudă şi de mulţumire.
Verset ce nu a fost comentat.
7:14 Din toate acele daruri să aducă Domnului câte o bucată, ca dar ridicat; ea să fie a preotului care stropeşte sângele jertfei de mulţumire.
Câte o bucată din toate. Câte una din numărul celor aduse de el, care de obicei erau zece. Turta era dată preotului, care trebuia s-o ridice înaintea Domnului. Aceasta se făcea prin ridicarea şi lăsarea ei la altarul arderii de tot, sau legănând-o. În felul acesta, mai întâi era prezentată Domnului, şi apoi dată preotului.
7:15 Carnea jertfei de laudă şi de mulţumire să fie mâncată chiar în ziua în care este adusă; să nu se lase nimic din ea până dimineaţa.
Chiar în ziua. Porunca aceasta nu era dată fără un motiv întemeiat. Ea promova partea sanitară, încuraja relaţii sociale şi generozitatea faţă de cei săraci. Dintre aceste trei motive, cel sanitar era cel mai important. Într-o ţară caldă hrana perisabilă era greu să se păstreze pentru un timp mai îndelungat. Acest lucru avea să fie valabil îndeosebi când o persoană era plecată de acasă, aşa urma să se întâmple cu numeroşi oameni care veneau la Templu. Dacă aducătorul încerca s-o păstreze mai mult de două zile, ar fi început putrezirea.
Fiind cu neputinţă pentru aducător să consume carnea unui animal într-o zi sau două, este de la sine înţeles că el avea să invite şi pe alţii să ia parte cu el. Aceasta era intenţia lui Dumnezeu (Deutronom 12,11.12.17.18; 16,11). În felul acesta, ocazia devenea o adunare de familie solemnă, dar fericită (Psalmi 42,4; Isaia 30,29). Prezenţa levitului invitat imprima ocaziei o trăsătură de demnitate şi îi dădea un prilej pentru instruire.
Bogăţiile lumii nu sunt împărţite egal. Unii au mai puţin decât au nevoie, alţii au mult mai mult. Dumnezeu porunceşte ca aceia care au să le dea şi celor ce n-au (Deutronom 15,7-11). Printre cei care aveau puţin din bunurile acestei lumi şi de care trebuiau să-şi aducă aminte erau leviţii (Deutronom 12,19. 12). Sfatul lui Hristos de a chema ,,pe săraci, pe schilozi, pe şchiopi, pe orbi”, ,,când dai masă” (Luca 14,12.13), repetă aceste porunci ale lui Moise şi întăreşte cuvintele lui Isaia (Isaia 58,6.7).
7:16 Dacă aduce cineva o jertfă pentru împlinirea unei juruinţe, sau ca dar de bună voie, jertfa să fie mâncată chiar în ziua când o va aduce; iar ce va rămâne din ea, să se mănânce a doua zi.
Verset ce nu a fost comentat.
7:17 Ce va mai rămâne din carnea vitei până a treia zi, să fie ars în foc.
Verset ce nu a fost comentat.
7:18 Dacă s-ar întâmpla să mănânce cineva a treia zi din carnea jertfei lui de mulţumire, jertfa lui nu va fi primită, şi nu se va ţine în seamă celui ce a adus-o: ci va fi un lucru urâcios, şi oricine va mânca din ea îşi va purta vina.
Verset ce nu a fost comentat.
7:19 Nici carnea care s-a atins de ceva necurat nu trebuie mâncată: ci trebuie arsă în foc. Orice om curat poate să mănânce carne;
Verset ce nu a fost comentat.
7:20 dar acela care, găsindu-se în stare de necurăţenie, va mânca din carnea jertfei de mulţumire, care este a Domnului, să fie nimicit din poporul său.
Să fie nimicit. Vezi comentariul pentru Exod 12,15.
7:21 Şi cine se va atinge de ceva necurat, fie de vreo spurcăciune omenească, fie de un dobitoc necurat, fie de o altă spurcăciune, şi va mânca din carnea jertfei de mulţumire care este a Domnului, să fie nimicit din poporul său.
Verset ce nu a fost comentat.
7:22 Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Verset ce nu a fost comentat.
7:23 Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune: Să nu mâncaţi grăsime de bou, de miel sau de capră.
Să nu mâncaţi grăsime. Această poruncă des repetată este întemeiată pe explicaţia că ,,toată grăsimea este a Domnului” (cap. 3,16). Grăsimea animalelor moarte sau sfâşiate de fiare putea fi folosită pentru alte scopuri, dar nu mâncată (cap. 7,24).
7:24 Grăsimea unui dobitoc mort sau sfâşiat de fiară va putea să fie întrebuinţată la orice altceva, numai să n-o mâncaţi.
Verset ce nu a fost comentat.
7:25 Căci cine va mânca din grăsimea dobitoacelor din care se aduc Domnului jertfe mistuite de foc, va fi nimicit din poporul său.
Verset ce nu a fost comentat.
7:26 Să nu mâncaţi sânge, nici de pasăre, nici de vită, în toate locurile în care veţi locui.
Verset ce nu a fost comentat.
7:27 Cine va mânca vreun fel de sânge, va fi nimicit din poporul său!
Verset ce nu a fost comentat.
7:28 Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
Verset ce nu a fost comentat.
7:29 Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: Cine va aduce Domnului jertfa lui de mulţumire, să aducă Domnului darul lui, luat din jertfa lui de mulţumire.
Jertfa de mulţumire. Aceste jertfe au fost comentate pe larg în cap.3. Aici mai sunt date unele detalii suplimentare.
7:30 Să aducă cu mâinile lui ceea ce trebuie mistuit de foc înaintea Domnului; şi anume să aducă grăsimea cu pieptul, pieptul ca să-l legene într-o parte şi într-alta, ca dar legănat înaintea Domnului.
Verset ce nu a fost comentat.
7:31 Preotul să ardă grăsimea pe altar, iar pieptul să fie al lui Aaron şi al fiilor lui.
Verset ce nu a fost comentat.
7:32 Din jertfele voastre de mulţumire, să daţi preotului şi spata dreaptă, aducând-o ca dar luat prin ridicare.
Spata dreaptă. Adică coapsa (vezi comentariul pentru Exod 29,27; Levitic 7,14).
7:33 Spata aceea dreaptă să fie partea aceluia dintre fiii lui Aaron, care va aduce sângele şi grăsimea jertfei de mulţumire.
Verset ce nu a fost comentat.
7:34 Căci Eu iau din jertfele de mulţumire, aduse de copiii lui Israel, pieptul care va fi legănat într-o parte şi într-alta, ca dar legănat, şi spata, care va fi adusă ca dar luat prin ridicare, şi le dau preotului Aaron şi fiilor lui, printr-o lege veşnică, pe care o vor păzi totdeauna copiii lui Israel.
Verset ce nu a fost comentat.
7:35 Acesta este dreptul, pe care li-l va da ungerea lui Aaron şi a fiilor lui asupra jertfelor mistuite de foc înaintea Domnului, din ziua când vor fi înfăţişaţi ca să fie în slujba Mea ca preoţi.
Acesta este dreptul. În capitolul 7, accentul s-a pus pe partea care aparţine preoţilor. Dumnezeu a rânduit provizii generoase pentru lucrarea Lui şi pretindea ca fiecare israelit să-şi înţeleagă răspunderea, sprijinind-o. Acest fapt înălţa preoţimea în ochii poporului. O mare parte din darurile lor le reveneau preoţilor. Comentariile lui Ellen G. White
11-34 PP 576
26,27 2T 61
7:36 Iată ce porunceşte Domnul să le dea copiii lui Israel din ziua ungerii lor; aceasta va fi o lege veşnică printre urmaşii lor.
Verset ce nu a fost comentat.
7:37 Aceasta este legea arderii de tot, a darului de mâncare, a jertfei de ispăşire, a jertfei pentru vină, a închinării în slujba Domnului, şi a jertfei de mulţumire.
Verset ce nu a fost comentat.
7:38 Domnul a dat-o lui Moise pe muntele Sinai, în ziua când a poruncit copiilor lui Israel să-şi aducă darurile înaintea Domnului, în pustia Sinai.
Verset ce nu a fost comentat.