6:30 Dar să nu se mănânce nici o jertfă de ispăşire din al cărei sânge se va aduce în cortul întâlnirii pentru facerea ispăşirii în sfântul locaş: ci aceea să fie arsă în foc.
Nici o jertfă de ispăşire. Versetul acesta se ocupă cu principiile care au guvernat dispoziţia ce priveşte trupurile jertfelor pentru păcat. Când sângele jertfei era dus înăuntrul sanctuarului – ca atunci când păcătuia preotul care are ungerea sau adunarea întreagă – trupul era dus afară din tabără şi ars. Când sângele nu era dus în sanctuar. ci pus pe coarnele altarului arderilor de tot – ca atunci când păcătuia o căpetenie cu cineva din poporul de rând – carnea trebuia să fie mâncată de preoţi. Motivul pentru care se făcea aşa este explicat în cap. 10,16-20.
Comentariile lui Ellen G. White 8-18 PP 352