5:17 Când va păcătui cineva făcând, fără să ştie, împotriva uneia din poruncile Domnului, lucruri care nu trebuie făcute, şi se va face vinovat, purtându-şi astfel vina,
Lucruri care nu trebuie făcute. A doua situaţie este mult asemănătoare cu prima (v.14-16), dar se referă la ,,lucruri care nu trebuie făcute”. Acestea sunt lucruri care, deşi nu sunt amintite în mod deosebit, ajung să nu fie pe placul lui Dumnezeu.
Dumnezeu se ocupă mai de grabă cu principii decât cu amănunte. Cele Zece Porunci se ocupă cu principii fundamentale. Porunca ,,să nu furi” nu specifică lucrul care nu trebuie să fie luat. Ea este atot-cuprinzătoare. Ea nu spune ,,să nu furi obiecte mari”. Ea spune simplu: ,,să nu furi”. Tot aşa şi în cazul acesta, Dumnezeu ar fi putut intra în amănunte. Dacă ar fi făcut aşa, unii ar fi putut fi ispitiţi să creadă că lucrurile menţionate sunt mai serioase decât cele care au fost omise. Aşa că Dumnezeu include toate abaterile în declaraţia: ,,lucruri care nu trebuie să fie făcute”. Nimeni nu putea invoca ignoranţa. Aceasta poate să pară ca fiind o ,,afirmaţie tare”, dar era justă.