5:11 Dacă nu poate să aducă nici două turturele sau doi pui de porumbel, să aducă pentru păcatul lui, ca dar, a zecea parte dintr-o efă de floarea făinii, şi anume ca dar de ispăşire; să nu pună untdelemn pe ea, şi să n-adauge nici tămâie, căci este un dar de ispăşire.
Floarea făinii. Vinovatul putea să fie prea sărac ca să nu poată aduce turturele sau porumbei. Dar chiar şi cel mai sărac putea să aducă o mică porţie de făină. El nu trebuia să pună pe ea untdelemn sau tămâie, pentru că atunci ar fi devenit o jertfă de mâncare. Fără acestea, ea rămânea
o jertfă pentru păcat.
Preotul lua un pumn de făină şi o ardea pe altar, în acelaşi fel ca ,,darurile” de mâncare mistuite de foc înaintea Domnului.” Ca să nu fie considerată jertfă de mâncare, Dumnezeu repetă că ea este ,,un dar de ispăşire”.
Aici suntem confruntaţi cu o situaţie neobişnuită – o jertfă pentru păcat fără sânge. Dar mai este şi un alt lucru important în legătură cu ea: astfel de jertfe pentru păcat nu ajungeau niciodată pe altar. Pentru accentuare, Dumnezeu repetă: ,,Aceasta este o jertfă pentru păcat”. Cum trebuie să explicăm deosebirea de ritual pe care o îngăduie Dumnezeu aici?
Conform cu Evrei 9,22, ,,fără vărsare de sânge nu este iertare”. Aceasta este regula. Levitic 5,11-13 este o excepţie de la regula generală. Nu toate lucrurile, ci ,,după Lege, aproape totul este curăţit cu sânge” (Evrei 9,22). Faptul că în cazul acesta o jertfă pentru păcat face ispăşire fără sânge probabil că explică pe ,,aproape”.
La drept vorbind, niciodată nu poate fi adevărată iertare de păcat fără sângele lui Hristos. Dacă ar fi aşa, moartea lui Hristos ar fi zadarnică. Dar, în simbol, erau cazuri unde iertarea şi curăţirea aveau loc fără vărsarea imediată a sângelui.