3:5 Fiii lui Aaron să le ardă pe altar, deasupra arderii de tot care va fi pe lemnele de pe foc. Aceasta este o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.
De un miros plăcut. Având în vedere că grăsimea era arsă pe altar, de un ,,miros plăcut înaintea Domnului”, pare nepotrivit a susţine, aşa cum fac unii, că aceasta era un simbol al păcatului. Păcatul este o urâciune pentru Dumnezeu şi nimic din ce îl simboliza nu era îngăduit să ajungă pe altar. Acesta era motivul pentru care aluatul, ca simbol al păcatului era exclus (cap. 2,11.12). Psalmi 37,20 este uneori citat ca dovadă că ,,grăsimea” înseamnă păcat. Dar cuvântul tradus ,,grăsime” este yakar şi înseamnă ,,frumuseţe”, ,,măreţie” sau ,,preţuire”, mai degrabă decât ,,grăsime”. Este acelaşi cuvânt pe care îl foloseşte Dumnezeu când numeşte pe poporul Său ca fiind ,,de preţ” (Isaia 43,4). Grăsimea era întotdeauna arsă pe altar. Dumnezeu o pretindea ca fiind a Lui (Levitic 3,16); ea era de ,,un miros plăcut” înaintea Domnului, era de preţ, era ,,mâncarea unei jertfe adusă Domnului” (v.16). A ,,mânca grăsimea ţării” însemna a se bucura de tot ce putea să ofere mai bun.