25:1 Domnul a vorbit cu Moise pe muntele Sinai, şi a zis:
Verset ce nu a fost comentat.
25:2 Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: Când veţi intra în ţara pe care v-o dau, pământul să se odihnească, să ţină un Sabat în cinstea Domnului.
Pământul… Să ţină un Sabat. Sabatul săptămânal a fost făcut pentru om, acum Dumnezeu anunţă şi un ,,Sabat” de odihnă pentru pământ. Orice lucrare la câmp trebuia să înceteze, iar pământul trebuia să se odihnească. Ceea ce creştea de la sine putea fi folosit de oricine, bogat sau sărac, inclusiv de străinii.
25:3 Şase ani să-ţi semeni ogorul, şase ani să-ţi tai via, şi să strângi roadele.
Verset ce nu a fost comentat.
25:4 Dar anul al şaptelea să fie un Sabat, o vreme de odihnă pentru pământ, un Sabat ţinut în cinstea Domnului: în anul acela să nu-ţi semeni ogorul, şi să nu-ţi tai via.
Verset ce nu a fost comentat.
25:5 Să nu seceri ce va ieşi din grăunţele căzute de la seceriş, şi să nu culegi strugurii din via ta netăiată: acesta să fie un an de odihnă pentru pământ.
Verset ce nu a fost comentat.
25:6 Ceea ce va ieşi de la sine din pământ în timpul Sabatului lui, să vă slujească de hrană, ţie, robului şi roabei tale, celui tocmit de tine cu ziua şi străinului care locuieşte cu tine,
Verset ce nu a fost comentat.
25:7 vitelor tale şi fiarelor din ţara ta; tot venitul pământului să slujească de hrană.
Verset ce nu a fost comentat.
25:8 Să numeri şapte săptămâni de ani, de şapte ori şapte ani, şi zilele acestor şapte săptămâni de ani vor face patruzeci şi nouă de ani.
Şapte săptămâni de ani. Adică după patruzeci şi nouă de ani. La terminarea Zilei de Ispăşire trebuia să sune trâmbiţa şi să fie proclamat anul jubiliar.
25:9 În a zecea zi a lunii a şaptea, să pui să sune cu trâmbiţa răsunătoare; în ziua ispăşirii, să sunaţi cu trâmbiţa în toată ţara voastră.
Verset ce nu a fost comentat.
25:10 Şi să sfinţiţi astfel anul al cincizecilea, să vestiţi slobozenia în ţară pentru toţi locuitorii ei: acesta să fie pentru voi anul de veselie; fiecare din voi să se întoarcă la moşia lui, şi fiecare din voi să se întoarcă în familia lui.
Anul al Cincizecilea. Timp îndelungat, părerile au fost împărţite cu privire la anul jubiliar şi nu se ştia dacă era anul care urma după anul sabatic 49, rezultând doi ani fără recoltă, sau dacă anul al cincizecilea era chiar anul al patruzeci şi nouălea. După o părere iudaică, prima variantă era adevărată pe timpul primului Templu, iar ultima variantă după aceea. Versetele 8-11 şi analogia socotirii Cincizecimii (capitolul 23,15.16), pare să lase a se înţelege un an jubiliar separat, dar versetele 20-22 sunt ambigue. Singurii ani sabatici amintiţi în istorie sunt cei după robie, iar la ei nu se face referire ca fiind ani jubiliari.
Nu avem dovada istorică dacă Israel a urmat aceste instrucţiuni înainte de captivitate. Fără îndoială că după captivitate Iudeii au respectat cel puţin al şaptelea an şi că Dumnezeu i-a binecuvântat. Cea mai bună dovadă a acestei păziri este faptul că Alexandru cel Mare, iar mai târziu Iuliu Cezar i-au scutit pe iudei de la plata impozitelor în anii sabatici pe temeiul faptului că nu aveau venit în acel an (Iosif Flavius, Antiquities, XI, 8, 6; XIV 10, 6).
25:11 Anul al cincizecilea să fie pentru voi anul de veselie; atunci să nu semănaţi, să nu seceraţi ce vor aduce ogoarele de la ele, şi să nu culegeţi via netăiată.
Verset ce nu a fost comentat.
25:12 Căci este anul de veselie: să-l priviţi ca ceva sfânt. Să mâncaţi ce vă vor da ogoarele voastre.
Verset ce nu a fost comentat.
25:13 În anul acesta de veselie, fiecare din voi să se întoarcă la moşia lui.
Verset ce nu a fost comentat.
25:14 Dacă vindeţi ceva aproapelui vostru, sau dacă cumpăraţi ceva de la aproapele vostru, nici unul din voi să nu înşele pe fratele lui.
Verset ce nu a fost comentat.
25:15 Să cumperi de la aproapele tău, socotind anii de la anul de veselie, şi el să-ţi vândă socotind anii de rod.
Socotind anii. Nimeni nu putea vinde pământ pe vecie, ci doar până la anul jubiliar. În acel an, toate terenurile reveneau proprietarilor lor de la început. Aceasta nu era o greutate pentru cel care cumpărase proprietatea şi trebuia să o dea înapoi, deoarece o cumpărase cu înţelegerea clară că trebuia s-o dea înapoi înainte de anul jubiliar şi nu avea să primească mult pentru ea, pentru că până la acel an aveau să fie doar câteva recolte.
25:16 Cu cât vor fi mai mulţi ani, cu atât să ridici preţul; şi cu cât vor fi mai puţini ani, cu atât să-l scazi; căci el îţi vinde numai numărul secerişurilor.
Verset ce nu a fost comentat.
25:17 Nici unul din voi să nu înşele deci pe aproapele lui, şi să te temi de Dumnezeul tău; căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
Verset ce nu a fost comentat.
25:18 Împliniţi legile Mele, păziţi poruncile Mele şi împliniţi-le; şi veţi locui fără frică în ţară.
Verset ce nu a fost comentat.
25:19 Ţara îşi va da roadele, veţi mânca din ele şi vă veţi sătura, şi veţi locui fără frică în ea.
Verset ce nu a fost comentat.
25:20 Dacă veţi zice: Ce vom mânca în anul al şaptelea, fiindcă nu vom semăna şi nu vom strânge roadele?
Ce vom mânca. Cum putea Israel să trăiască timp de un an, poate chiar doi, fără să lucreze pământul şi fără să strângă nici o recoltă? Dumnezeu prevăzuse acest lucru.
25:21 Eu vă voi da binecuvântarea Mea în anul al şaselea, şi pământul va da roade pentru trei ani.
Verset ce nu a fost comentat.
25:22 Când veţi semăna în anul al optulea, veţi mânca tot din vechile roade; până la al nouălea an, până la noile roade, veţi mânca tot din cele vechi.
Verset ce nu a fost comentat.
25:23 Pământurile să nu se vândă de veci; căci ţara este a Mea, iar voi sunteţi la Mine ca nişte străini şi venetici.
Ţara este a Mea. Deşi Dumnezeu îi dăduse poporului Său ţara Palestinei, El deţinea încă titlul de proprietate asupra ei. Izraeliţii erau ispravnici, nu proprietari.
Anul Sabatic şi cel jubiliar au fost instituţii unice fără paralelă în nici o altă religie. Ce altă religie în afară de aceea a lui Iehova ar fi îndrăznit să le poruncească urmaşilor ei să se abţină de la lucru un an şi să le făgăduiască binecuvântarea lui Dumnezeu în aşa fel încât în al şaptelea an pământul să producă suficient cât pentru doi ani? Eşecul Dumnezeului lor de a le da un astfel de surplus fenomenal n-ar fi desfiinţat religia lor? Dacă Dumnezeu n-ar fi reuşit să-i aprovizioneze după
o astfel de experienţă, poporul nu s-ar mai fi închinat lui Iehova niciodată.
Trâmbiţele sunau şi libertatea era proclamată la încheierea Zilei Ispăşirii în luna Tişri (versetul 9). Ce fericită clipă trebuia să fi fost aceasta pentru cei care se aflau în servitute şi care în acea zi primiseră şi ispăşirea pentru păcatele lor, iar acum erau puşi în libertate. Ei puteau merge acasă pentru a-şi începe viaţa din nou.
25:24 De aceea în toată ţara pe care o veţi stăpâni, să daţi dreptul de răscumpărare pentru pământuri.
Răscumpărare pentru pământuri. Legislaţia aceasta îl favorizează pe cel sărac şi-l încurajează să lucreze pentru redobândirea proprietăţii lui. Dumnezeu a căutat să-i împiedice pe unii oameni să ajungă foarte bogaţi şi alţii foarte săraci. Dacă planul original al lui Dumnezeu pentru pământ şi servitute ar fi fost urmat, extremele de sărăcie şi de bogăţie ar fi fost necunoscute.
25:25 Dacă fratele tău sărăceşte şi vinde o bucată din moşia lui, cel ce are dreptul de răscumpărare, ruda lui cea mai de aproape, să vină şi să răscumpere ce a vândut fratele său.
Dacă fratele tău sărăceşte. Această legislaţie favorizează pe cel sărac şi-l încurajează să lucreze pentru recuperarea proprietăţii pierdute. Dumnezeu dorea să împiedice îmbogăţirea excesiva a unora şi sărăcirea extremă a altora. Dacă planul lui Dumnezeu cu privire la proprietate şi servire ar fi fost urmat, nu am fi cunoscut extreme in bogăţie sau sărăcie.
25:26 Dacă un om n-are pe nimeni care să aibă dreptul de răscumpărare, şi-i stă în putinţă lui singur să facă răscumpărarea,
Verset ce nu a fost comentat.
25:27 să socotească anii de la vânzare, să dea înapoi cumpărătorului ce prisoseşte, şi să se întoarcă la moşia lui.
Verset ce nu a fost comentat.
25:28 Dacă n-are cu ce să-i dea înapoi, lucrul vândut să rămână în mâinile cumpărătorului până la anul de veselie; la anul de veselie, el să se întoarcă la moşia lui, şi cumpărătorul să iasă din ea.
Verset ce nu a fost comentat.
25:29 Dacă un om vinde o casă de locuit într-o cetate înconjurată cu ziduri, să aibă drept de răscumpărare până la împlinirea unui an de la vânzare; dreptul lui de răscumpărare să ţină un an.
O casă. Aici situaţia era cu totul deosebită şi se aplica o regulă diferită. După obişnuitele reguli de răscumpărare, cumpărătorul unei proprietăţi urbane putea fi deposedat în orice vreme. Dar o astfel de proprietate putea fi ,,răscumpărată” numai în timpul primului an, după ce a fost vândută. Dacă nu era răscumpărată în acest interval, cumpărătorul putea s-o păstreze permanent. Deoarece casa nu fusese vândută cu gândul la anul jubiliar, aceasta era o vânzare nerăscumpărabilă.
25:30 Dar dacă această casă, aşezată într-o cetate înconjurată cu ziduri, nu este răscumpărată înainte de împlinirea unui an întreg, ea va rămâne de veci cumpărătorului şi urmaşilor lui; iar în anul de veselie să nu iasă din ea.
Verset ce nu a fost comentat.
25:31 Casele din sate, care nu sunt înconjurate cu ziduri, să fie privite ca ţarini de pământ: ele vor putea fi răscumpărate, şi cumpărătorul va ieşi din ele în anul de veselie.
Casele din sate. Acestea era considerate ca aparţinându-le ţăranilor şi de aceea puteau fi oricând răscumpărate şi urmau să se întoarcă la proprietarii lor în anul jubiliar. Leviţii erau totuşi exceptaţi de la această prevedere. Proprietatea lor putea fi oricând răscumpărată şi avea să se întoarcă la proprietari în anul de veselie. Terenurile din suburbiile cetăţilor lor erau proprietăţi comune şi nu se puteau vinde niciodată.
25:32 Cât priveşte cetăţile Leviţilor şi casele pe care le vor avea ei în aceste cetăţi, Leviţii să aibă un drept necurmat de răscumpărare.
Verset ce nu a fost comentat.
25:33 Cine va cumpăra de la Leviţi o casă, să iasă în anul de veselie din casa vândută lui şi din cetatea în care o avea; căci casele din cetăţile Leviţilor sunt averea lor în mijlocul copiilor lui Israel.
Verset ce nu a fost comentat.
25:34 Ogoarele aşezate în jurul cetăţilor Leviţilor nu se vor putea vinde; căci ei le vor stăpâni de veci.
Verset ce nu a fost comentat.
25:35 Dacă fratele tău sărăceşte, şi nu mai poate munci lângă tine, să-l sprijineşti, fie ca străin, fie ca venetic, ca să trăiască împreună cu tine.
Dacă fratele tău. Un frate, un străin, sau un călător în nevoie trebuiau să fie ajutaţi. Unul care era bine situat nu trebuia să ia dobândă de la un frate sărac, nici să-şi facă un câştig din vânzarea de hrană pentru el (vezi cele scrise în Exod 22,25). În felul acesta este arătată din nou purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru cei săraci. Dumnezeu eliberase pe Israel din Egipt şi era pe punctul de a-l aduce în ţara Canaanului. Aşa cum izraeliţii au fost primitorii unei bunăvoinţe aşa de mari, Dumnezeu dorea să fie şi binevoitori faţă de cei nenorociţi (vezi Matei 10,8). Numai aşa puteau primi aprobarea lui Dumnezeu.
25:36 Să nu iei de la el nici dobândă nici camătă: să te temi de Dumnezeul tău, şi fratele tău să trăiască împreună cu tine.
Verset ce nu a fost comentat.
25:37 Să nu-i împrumuţi banii tăi cu dobândă, şi să nu-i împrumuţi merindele tale pe camătă.
Verset ce nu a fost comentat.
25:38 Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care v-am scos din ţara Egiptului, ca să vă dau ţara Canaanului, ca să fiu Dumnezeul vostru.
Verset ce nu a fost comentat.
25:39 Dacă fratele tău sărăceşte lângă tine, şi se vinde ţie, să nu-l pui să-ţi facă muncă de rob.
Muncă de rob. Un israelit care fusese vândut ca să-i slujească altuia nu trebuia să fie tratat ca un rob, ci ca un ziler. El nu trebuia să fie tratat cu asprime şi era obligatoriu să fie eliberat în anul jubiliar. Nu era necesar ca un servitor să aştepte până în anul jubiliar spre a fi răscumpărat. Legea prevedea pentru el o eliberare după fiecare şase ani de slujire, dacă dorea astfel (vezi Exod 21,1-6).
25:40 Ci să fie la tine ca un om tocmit cu ziua, ca un venetic; să stea în slujba ta până la anul de veselie.
Verset ce nu a fost comentat.
25:41 Atunci să iasă de la tine, el şi copiii lui care vor fi cu el, şi să se întoarcă în familia lui, la moşia părinţilor lui.
Verset ce nu a fost comentat.
25:42 Căci ei sunt slujitorii Mei, pe care i-am scos din ţara Egiptului; să nu fie vânduţi cum se vând robii.
Verset ce nu a fost comentat.
25:43 Să nu-l stăpâneşti cu asprime, şi să te temi de Dumnezeul tău.
Verset ce nu a fost comentat.
25:44 Dacă vrei să ai robi şi roabe, să-i iei de la neamurile care vă înconjoară; de la ele să cumpăraţi robi şi roabe.
Verset ce nu a fost comentat.
25:45 Veţi putea să-i cumpăraţi şi dintre copiii străinilor care vor locui la tine, şi din familiile lor, pe care le vor naşte în ţara voastră; ei vor fi averea voastră.
Verset ce nu a fost comentat.
25:46 Îi puteţi lăsa moştenire copiilor voştri după voi, ca pe o moşie; şi puteţi să-i ţineţi astfel robi pe veci. Dar cât despre fraţii voştri, copiii lui Israel, nici unul din voi să nu stăpânească pe fratele său cu asprime.
Verset ce nu a fost comentat.
25:47 Dacă un străin, sau un venetic se îmbogăţeşte, şi fratele tău sărăceşte lângă el, şi se vinde străinului care locuieşte la tine sau vreunuia din familia străinului,
Se vinde străinului. Un israelit care ajunsese sărac şi se vânduse în robie putea să se răscumpere, dacă era în stare, sau să fie răscumpărat chiar de la un străin. Suma de plată varia după anii care au rămas până la anul eliberării, pentru că în acel an el devenea liber. În felul acesta, preţul plătit pentru un rob şi preţul plătit pentru răscumpărare erau considerate în funcţie de lungimea serviciului înainte de anul de eliberare.
Comentariile lui Ellen G. White
4 FE 323
4,5 ED 43 PP 531
8-11 PP 353
8-13 ED 43
10 MH 185
14 MH 188
17 DA 555
21,22 PP 351
23 PP 354
23-28 MH 184
25 DA 327
35 MH 186
35-37 DA 555; PP 532; 1T 534
40 PP 533
47-49 DA 327
25:48 el să aibă dreptul de răscumpărare, după ce se va fi vândut: unul din fraţii lui să poată să-l răscumpere.
Verset ce nu a fost comentat.
25:49 Unchiul lui, sau fiul unchiului lui, sau una din rudele lui de aproape, va putea să-l răscumpere; sau, dacă are mijloace, să se răscumpere singur.
Verset ce nu a fost comentat.
25:50 Să facă socoteala cu cel ce l-a cumpărat, din anul când s-a vândut până în anul de veselie; şi preţul de plătit va atârna de numărul anilor, care vor fi preţuiţi ca ai unui om tocmit cu plată.
Verset ce nu a fost comentat.
25:51 Dacă mai sunt încă mulţi ani până la anul de veselie, îşi va plăti răscumpărarea după preţul anilor acelora şi să-l scadă din preţul cu care a fost cumpărat;
Verset ce nu a fost comentat.
25:52 dacă mai rămân puţini ani până la anul de veselie, să le facă socoteala, şi să-şi plătească răscumpărarea după aceşti ani.
Verset ce nu a fost comentat.
25:53 Să fie la el ca unul tocmit cu anul; şi acela la care va fi, să nu se poarte cu asprime cu el sub ochii tăi.
Verset ce nu a fost comentat.
25:54 Iar dacă nu este răscumpărat în nici unul din aceste feluri, să iasă de la el în anul de veselie, el şi copiii lui care vor fi împreună cu el.
Verset ce nu a fost comentat.
25:55 Căci copiii lui Israel sunt robii Mei; ei sunt robii Mei, pe care i-am scos din ţara Egiptului. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
Verset ce nu a fost comentat.