25:10 Şi să sfinţiţi astfel anul al cincizecilea, să vestiţi slobozenia în ţară pentru toţi locuitorii ei: acesta să fie pentru voi anul de veselie; fiecare din voi să se întoarcă la moşia lui, şi fiecare din voi să se întoarcă în familia lui.
Anul al Cincizecilea. Timp îndelungat, părerile au fost împărţite cu privire la anul jubiliar şi nu se ştia dacă era anul care urma după anul sabatic 49, rezultând doi ani fără recoltă, sau dacă anul al cincizecilea era chiar anul al patruzeci şi nouălea. După o părere iudaică, prima variantă era adevărată pe timpul primului Templu, iar ultima variantă după aceea. Versetele 8-11 şi analogia socotirii Cincizecimii (capitolul 23,15.16), pare să lase a se înţelege un an jubiliar separat, dar versetele 20-22 sunt ambigue. Singurii ani sabatici amintiţi în istorie sunt cei după robie, iar la ei nu se face referire ca fiind ani jubiliari.
Nu avem dovada istorică dacă Israel a urmat aceste instrucţiuni înainte de captivitate. Fără îndoială că după captivitate Iudeii au respectat cel puţin al şaptelea an şi că Dumnezeu i-a binecuvântat. Cea mai bună dovadă a acestei păziri este faptul că Alexandru cel Mare, iar mai târziu Iuliu Cezar i-au scutit pe iudei de la plata impozitelor în anii sabatici pe temeiul faptului că nu aveau venit în acel an (Iosif Flavius, Antiquities, XI, 8, 6; XIV 10, 6).